Universul a luat fiinţă într-o dimineaţă de
duminică, la ora 9, pe 23 octombrie, anul 4004 î. Ch. Aşa suna, în secolul 17,
concluzia episcopului James Usher privind facerea lumii. Între timp, am aflat
multe şi avem tot mai puţine certitudini. Am trecut prin ipoteza Big Bangului şi
vorbim acum despre un multivers format din mai multe universuri – al nostru ni
se oferă privirii şi pentru că energia întunecată care îl străbate este slabă,
pe când, în alte universuri, este suficient de puternică încât să dezmembreze
materia. Despre toate acestea ne-a vorbit profesorul britanic Joseph Silk, cosmolog şi astrofizician,
membru al Royal Society, invitatul unei conferinţe de Crăciun la Ateneul Român.
România a devenit anul trecut prima ţară în
afara Marii Britanii care organizează conferinţe de Crăciun cu membrii Royal
Society. În acest fel, continuă şi tradiţia conferinţelor care s-au ţinut pe
scena Ateneului în a doua jumătate a secolului 19 şi în perioada interbelică.
În plus, evenimentele marchează implicarea României în discursul ştiinţific
internaţional. „În ultimii ani, România a devenit membră CERN, am ajuns să sărbătorim
participarea românilor la descoperirea bosonului Higgs, iar proiectul ELI de la
Măgurele împlineşte doi ani“, a spus de pe scena Ateneului Ioan Ursu, secretar ştiinţific
la Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“
(IFINHH). Scopul conferinţelor de Crăciun este de a face cunoştinţă generaţiei
mai tinere cu lumea ştiinţei, oferind lecţii de vârf adaptate publicului. Iar
dacă vă întrebaţi ce rost mai au astfel de întâlniri în era internetului, aţi
putea primi un răspuns în timpul sesiunii de întrebări şi răspunsuri de la finalul
conferinţei. Aţi putea vedea un student întrebându-l pe profesorul Silk: „Credeţi
în Dumnezeu?“ Şi pe specialist evitând elegant cuvântul „credinţă“: „Sunt
agnostic“.
Calea spre cunoaştere
Conferinţele de Crăciun au fost iniţiate de
fizicianul Michael Faraday în 1825 şi s-au organizat de atunci aproape fără
întrerupere, la Royal Institution din Londra, cu excepţia unei pauze în timpul
celui de al Doilea Război Mondial. „O cale regală spre ştiinţă şi cunoaştere“,
cum le-a denumit Ioan Ursu. Conferinţa de la Bucureşti s-a desfăşurat, la
rândul ei, sub patronajul principesei Margareta a României. A fost organizată
de Institutul de Fizică Atomică, Filarmonica „George Enescu“, IFINHH şi Clubul
Rotary Bucureşti, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii, al British Council şi
al Ministerului Educaţiei Naţionale.
„Natura este o sferă infinită al cărei
centru este peste tot şi circumferinţa nicăieri“, l-a citat profesorul Joseph
Silk pe Blaise Pascal, în prezentarea intitulată „De aici în eternitate“,
preluând titlul unei nuvele ecranizate într-un celebru film american. Joseph
Silk a trecut în revistă descoperirile care au dus la înţelegerea Universului,
fără să uite să menţioneze cuvintele lui Lev Landau, „cosmologii greşesc
frecvent, dar nu se îndoiesc niciodată“.
Joseph Silk este profesor la Institut
d’Astrophysique de Paris, Université Pierre et Marie Curie, la Johns Hopkins
University, fellow emerit la New College, Oxford. Activitatea sa de cercetare
este dedicată în cea mai mare parte cosmologiei şi astrofizicii particulelor,
domeniile predilecte fiind radiaţia cosmică de fond („relicva“ Big Bangului),
formarea galaxiilor şi materia întunecată. A scris o serie de cărţi dedicate
unui public larg, devenite bestselleruri: „The Big Bang“, „On the Shores of the
Unknown: A Short History of the Universe“, „Cosmic Enigmas“ şi „The Infinite
Cosmos“. În anul 2011, a primit premiul Balzan pentru cercetările sale asupra
universului timpuriu.
Veriga lipsă
La sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut,
Edwin Hubble, Alexander Friedmann şi Georges Lemaître au publicat primele
teorii despre expansiunea universului. Cel din urmă a scris în franceză şi, din
acest motiv, lucrarea sa a fost trecută cu vederea. În 1930, când i s-a cerut să
revină asupra ei şi să o publice în engleză, pentru a-i face dreptate, a
refuzat modest invitaţia, pentru că Hubble publicase deja o teorie similară. A
urmat apoi teoria miezului foarte dens şi foarte fierbinte de la care
expansionează Universul, pentru a se ajunge, în 1960, la teoria Big Bangului. A
luat naştere apoi fizica particulelor şi astrofizica particulelor, o disciplină
nouă, care a urmat descoperirii materiei întunecate.
Profesorul Silk a vorbit despre nevoia de a
găsi veriga lipsă, cea care ar unifica teoria gravitaţională cu teoria cuantică,
şi despre nevoia de a testa o ipoteză: „Când ai o teorie frumoasă, plauzibilă,
trebuie să o testezi, altfel vorbeşti mai degrabă de metafizică, decât de fizică“.
Există aproximativ 1.500 de cosmologi la
nivel mondial. Un experiment de cosmologie costă între zece milioane şi un
miliard de dolari, adică „o parte din costul unui submarin nuclear“, a fost
comparaţia făcută de profesorul Silk. Originea vieţii şi originea conştiinţei
au fost teme de discuţie cu mai multe speculaţii decât certitudini. Iar, dacă
nu ştiaţi, energia întunecată foloseşte 75% din energia universului, în vreme
ce materia întunecată doar 25%. Un student a întrebat dacă ar fi posibil să
putem percepe cu ochiul liber distanţele imense. „Vă referiţi la găurile de
viermi, dar acesta este un subiect SF“. „Deocamdată“, a venit replica tânărului.