Se consideră că insulina nu depăşeşte bariera placentară, datorită dimensiunilor moleculare mari. Totuşi, s-a arătat că insulina bovină/porcină traversează placenta prin formarea de complexe anticorp/insulină, ceea ce duce la macrosomie fetală, în pofida unui control glicemic excelent. Preluarea insulinei în compartimentele celulare are loc în principal prin endocitoză mediată de receptor, pinocitoză şi cu ajutorul transportorilor membranari. Consecinţele posibile ale transferului placentar al analogilor de insulină, precum insulina glargin sunt teratogenitatea, imunogenicitatea, mitogenicitatea. Se ştie că modificările structurale ale insulinei influenţează afinitatea pentru receptorul insulinei şi al IGF-1. Există temeri că astfel de proprietăţi de promovare a creşterii ar putea duce la creştere fetală exagerată şi la alte efecte mitogene, dacă insulina ar traversa placenta. Rezultatele acestei cercetări au fost: insulina glargin, în concentraţii terapeutice, nu traversează placenta către compartimentul fetal. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.