Muzeul Național Cotroceni în colaborare cu Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” au adus recent în fața publicului câteva lucrări remarcabile ale fotografului german Emil Otto Hoppé (1878-1972), naturalizat în Marea Britanie, în cadrul expoziției „Portretul unei țări. România Mare fotografiată de Hoppé, 1923”. Emil Otto Hoppé, devenit faimos la începutul secolului XX și în perioada interbelică în calitate de portretist al aristocrației și celebrităților.

Expoziția găzduită de Spațiile Medievale ale Palatului Cotroceni a fost alcătuită din 91 de fotografii realizate în 1923, cu ocazia călătoriei realizate de Hoppé în țara noastră, în perioada de avânt de după Marea Unire.

O parte din aceste clișee au fost publicate la Londra, în 1924, în volumul „In Gipsy Camp and Royal Palace. Wanderings in Romania”, care a beneficiat de o prefață scrisă chiar de Regina Maria (ea însăși portretizată de artist atât la Peleș cât și la Bran, alături de Regele Ferdinand și de copiii săi).

Peisaje mioritice

Dincolo de viața familiei regale, regăsim peisaje de pe întreg întinsul țării, din Bucovina până în Dobrogea, trecând prin Transilvania și Muntenia. Imaginile aduc în atenția privitorului peisaje, scene din viața țărănească, dar și multe portrete ale tipologiilor umane care l-au interesat pe fotograf: țărani și țigani, fețe bisericești, soldați, membri ai aristocrației ori politicieni.

La aproape un secol de la realizarea lor, aceste fotografii sunt valoroase ca mărturii ale unei epoci istorice trecute, dar și prin calitățile lor artistice intrinseci, care nu au vârstă.

Ca români, percepem modificările survenite din punct de vedere socio-cultural, antropologic; în mod evident și firesc oamenii azi se comportă și se îmbracă diferit, pozează altfel.

Pe de altă parte, reperele arhitectonice sunt acele elemente imuabile care ne servesc de ancoră și punct de identificare și de sprijin, căci vedem și astăzi, la fel ca Hoppé odinioară, Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, mănăstirea Curtea de Argeș, biserici ori turnuri medievale din Sibiu și Făgăraș.

Valurile Dunării

În alb și negru este și expoziția itinerantă „Dunărea de-a lungul timpului”, deschisă la Institutul Balassi până la 12 martie 2020, realizată în cadrul proiectului Dialog intercultural UE-Turcia.

Un grup de pasionați din Ungaria au inițiat, în urmă cu un deceniu, proiectul unei arhive de imagine care a pornit de la o colecție de 5.000 de fotografii și a ajuns, în prezent, la peste o sută de mii de piese. Singura condiție de acceptare în proiect este ca imaginile să fi fost surprinse înainte de 1990.

Vrând să nu lase în uitare o marcă națională de rolă de film folosită timp îndelungat, organizatorii au numit arhiva „Fortepan”, aceasta fiind deschisă oricui, atât pentru donații de imagine, cât și pentru utilizarea celor existente, cu condiția să fie menționată sursa.

Instantanee danubiene

Din aceste numeroase resurse, curatorul István Virágvölgyl a căutat imagini ale Dunării, fluviul simbol al Europei, care să reflecte schimbările viețuirii în preajma acestuia și elementele perene, din dorința de a stabili un dialog cu privitorii, dar și de a scoate din uitare locuri și instantanee de altădată.

Intervalul de timp surprins merge din 1913 până în anii 1980, și ceea ce vedem sunt imagini ale vieții cotidiene, fotografii estivale, de vacanță, șantiere navale, cele mai interesante fiind exponatele care ne prezintă, pe cele două fețe, același loc în momente diferite de timp.

Între fotografiile surprinse dincolo de hotarele Ungariei, sunt câteva imagini din Germania, dar și o emoționantă prezență a Dunării la Porțile de Fier, din 1964, atunci când insula Ada Kaleh încă era o prezență vie pentru toți cei din zonă. Rămâne, în final, pentru fiecare dintre noi să descopere și alte prilejuri de bucurie și încântare la întâlnirea cu aceste reminiscențe ale altor vremuri.