Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Indicatori, teste, repere clinice

Viața Medicală
Dr. Maria DRAGOTĂ miercuri, 20 februarie 2013
   În articolul ce deschide nr. 3/2012 al revistei Pneumologia, Cristian Didilescu, Gilda Popescu, Nicoleta Ciocan şi Horia Cocei atrag atenţia asupra mortalităţii prin tuberculoză în România, un marker al gravităţii endemiei. După atingerea celui mai scăzut nivel al ratei de mortalitate prin TB, 3,7‰oo în 1980 (830 de decese), au urmat câţiva ani cu mortalitate la valori mici, iar după 1985 s-a produs creşterea progresivă a acesteia, atingând 11,3‰oo (2.560 de decese) în 1995. Implementarea programelor de control al TB pe termen mediu, începând din 1997, a determinat scăderea mortalităţii prin tuberculoză, ajungând la 6,9‰oo în 2010. Mortalitatea standardizată prin TB în ţara noastră este de 6,6 ori mai mare decât media UE. În 2010, decesele au atins valoarea maximă la grupa de vârstă 45–54 de ani, fatalitatea prin TB a fost de 4,7%, iar letalitatea – 0,6%. O ţintă a Parteneriatului „Stop TB“ este reducerea în 2015 a ratei de deces la jumătate faţă de 1990, iar România este una din cele 18 ţări incluse în acest plan iniţiat de Biroul Regional OMS pentru Europa.
   Veronica Mănescu evidenţiază relevanţa testului de mers de şase minute (TM6) şi a dispneei măsurate pe scala modificată a Medical Research Council (mMRC) în evaluarea BPOC. Studiul prospectiv descriptiv derulat în perioada ianuarie 2008 – octombrie 2010 a cuprins 105 pacienţi cu vârste între 44 şi 65 de ani. Concluzie: gradul de dispnee apreciat prin scala mMRC permite evaluarea severităţii bolii şi a dizabilităţilor pacientului. TM6 permite evaluarea severităţii şi a prognosticului bolii prin distanţa parcursă, dar şi a toleranţei la efort, relevând gradul de handicap.
   Echinococoza pluriviscerală este definită ca prezenţa concomitentă sau succesivă a hidatidozei în mai mult de un organ. Ioana Cristina Negoescu, Ciprian Balca, Adrian Istrate, Olga Dănăilă, Cristian Paleru şi Ioan Cordoş descriu aspecte ale tratamentului chirurgical în echinococoza pluriviscerală, cu o prezentare de caz – pacientă în vârstă de 29 de ani, cu formaţiuni chistice pulmonare bilaterale (lob mediu şi lob superior stâng) şi hepatice (domul hepatic). În abordul secvenţial, autorii recomandă rezolvarea chirurgicală iniţială a chisturilor complicate sau a celor cu risc. În localizările toracice şi abdominale, chisturile toracice vor fi abordate iniţial pentru a preveni spargerea lor în arborele traheo-bronşic. Metodele de tratament trebuie să fie pe cât posibil conservatoare privitor la parenchimul visceral implicat. Tratamentul chirurgical simultan al chisturilor hidatice pulmonare şi hepatice (pe faţa diafragmatică) efectuat pe cale toracică este mai convenabil şi ar trebui încurajată folosirea lui deoarece previne o a doua operaţie.
   Irina Strâmbu şi Roxana Bumbăcea constată o reacţie paradoxală la salbutamol la un pacient astmatic. Bronhospasmul paradoxal la salbutamol, deşi rar, poate deveni o problemă serioasă pentru pacienţii afectaţi, ca şi pentru medici, care trebuie să cunoască această posibilitate.
   Despre afectarea musculaturii periferice în BPOC discută Mihai Roca şi Traian Mihăescu. Există multiple dovezi privind implicarea unor mecanisme fiziopatologice, precum inflamaţia sistemică, stresul oxidativ, hipoxia cronică, în disfuncţia musculaturii scheletice din BPOC, dar rolurile acestora sunt neclare şi, probabil, afecţiunea respiratorie de bază şi afectarea musculară se află în relaţii de intercondiţionare. Afectarea musculară reprezintă una din comorbidităţile importante ale BPOC, din punct de vedere clinic, dar şi al implicaţiilor legate de evoluţia pe termen lung şi supravieţuire. În prezent, se află în studiu numeroase ţinte terapeutice, precum inhibiţia specifică a unor citokine inflamatorii, administrarea de factori cu rol anabolic, acţiunea asupra sistemului ubiquitin-proteazomal pentru tratamentul caşexiei, terapia nutriţională, exerciţiul fizic şi schimbarea stilului de viaţă. Sunt recu­noscute efectele benefice ale programelor de reabilitare pulmonară din punctul de vedere al creşterii calităţii vieţii bolnavilor cu BPOC, prin îmbunătăţirea capacităţii de efort şi ameliorarea simptomatologiei respiratorii.
   Florin Mihălţan, Oana Deleanu, Ruxandra Ulmeanu şi Roxana Nemeş încearcă să răspundă la întrebarea: Ventilaţia non-invazivă în presiune pozitivă în BPOC stabilă are vreun rol?
   Articolul tradus din European Respiratory Journal, ai cărui autori sunt experţi din secţiunea clinică a Societăţii Europene Respiratorii, aduce repere clinice de la Congresul ERS 2011, de la Amsterdam. Printre acestea se numără: diagnosticul BPOC şi fenotiparea, tratamentul BPOC, modalităţi de reducere a volumului pulmonar – cu bobine, valve, polimeri, opţiuni terapeutice în fibroza pulmonară idiopatică, imagistica funcţională etc.
   Editorialul din nr. 4/2012 al aceleiaşi reviste, semnat de Irina Strâmbu, redactor şef al publicaţiei, descrie tendinţe noi în abordul pneumo­patiilor interstiţiale di­fuze. Concluzii des­prin­se din noua clasificare a PID, propusă şi discutată la Congresul ERS din 2012: importanţa TC de înaltă rezoluţie (HRTC) în diag­nos­ticul etiologic (adesea mai mare decât biopsia pulmonară); declinul utilizării lavajului bronhiolo-alveolar pentru diag­nosticul etiologic, lipsa de eficacitate a biopsiilor pulmonare transbronşice, din cauza distribuţiei peri­ferice a leziunilor. Este important ca pa­ci­enţii cu afecţiuni interstiţiale pulmo­nare să ajungă în centre specializate de diagnostic, deţinând mijloacele şi experienţa necesară, care să le poată oferi şi cea mai potrivită strategie de tratament. Lista moleculelor terapeutice aflate în studii exploratorii e lungă.
   Un studiu prospectiv pe 401 pacienţi, timp de doi ani, privind tromboembolismul venos recidivat, este realizat de Ionuţ Munteanu şi Ioana Munteanu. Rata de recurenţă după o tromboză venoasă profundă (TVP) simptomatică este mare. Pacienţii cu TVP proximală, cancer diagnosticat, durată scurtă a tratamentului anticoagulant oral sau un istoric de evenimente tramboembolice au avut un risc mai mare de recurenţă, în timp ce aceia cu TVP postoperator, dar fără patologie neoplazică, au avut o rată de recurenţă mai mică. Cunoaşterea aprofundată a factorilor de risc ai fiecărui pacient ar putea ajuta la identificarea celor care să beneficieze de profilaxie prelungită în situaţii de risc diferite.
   Ciprian Bolca, Radu Stoica, Cristian Paleru şi Ioan Cordoş abordează complicaţiile respiratorii după chirurgia de rezecţie şi reconstrucţie esofagiană. Cunoaş­terea amănunţită a acestor complicaţii, a factorilor de risc, a mecanismelor de apariţie permite un tratament eficient şi îmbunătăţirea rezultatelor obţinute. În majoritatea ţărilor, această patologie digestivă este tratată cu cele mai bune rezultate în centre axate pe chirurgie toracică şi nu pe chirurgie generală, unde există echipe antrenate în patologia respiratorie.
   Sedarea pacienţilor cu insuficienţă respiratorie în terapia intensivă reprezintă o provocare pentru personalul medical, opinează Radu T. Stoica şi Anca Macri. Pe de o parte, agitaţia, anxietatea şi durerea interferează cu măsurile luate pentru a combate insuficienţa respiratorie (ventilaţie mecanică invazivă sau non-invazivă) şi a îmbunătăţi schimburile gazoase, iar pe de altă parte, majoritatea analgeticelor şi sedativelor produc depresie respiratorie. Deşi benzodiazepinele, propofolul şi opioidele sunt larg utilizate, nu există încă un consens în selecţia medicaţiei, în utilizarea scalelor de sedare şi de evaluare a durerii, în implementarea unor protocoale utile atât în sedarea pacienţilor, cât şi în recuperarea acestora în urma medicaţiei administrate. Medicaţia clasică sedativă/analgetică este completată cu noi substanţe, adesea în combinaţie, ceea ce necesită înţelegerea mecanismelor farmacologice a acestora şi stabilirea unei strategii care să prevină suprasedarea. Este necesară elaborarea, în fiecare terapie intensivă, a unor ghiduri şi protocoale pentru sedarea şi analgezia pacienţilor ventilaţi mecanic, ceea ce va duce la îmbunătăţirea prognosticului, precum şi la scăderea duratei de şedere în TI şi spital.
   Cinci autori iranieni prezintă cazul unui pacient, în vârstă de 47 de ani, diagnosticat cu carcinom pulmonar microcelular, cu supravieţuire pe termen lung prin management endobronşic adecvat. În evoluţia bolii, afectarea primară a bronhiei primitive drepte s-a extins la bronhia primitivă stângă şi carină. Au fost efectuate şedinţe de bronhologie inter­venţională cu electro­cauterizare şi coagulare argon-plasmă pentru a menţine deschise căile aeriene mari, însoţite de şase cure de chimioterapie pe bază de cisplatin. După cinci ani de urmărire, timp în care starea pacientului a fost bună, s-au decelat prin IRM metastaze cerebrale. Bolnavul a refuzat radioterapia cerebrală, decesul producându-se şapte luni mai târziu.
   Florin Mihălţan discută despre interfe­renţele industriei tutunului cu tabagismul o „realitate politică“. Autorul concluzionează: doar coerenţa acţiunilor şi cunoaşterea tuturor tacticilor industriei tutunului care induc confuzie pot aduce în viitor succesele dorite în lupta împotriva tabagismului.
   Pneumonia comunitară (PC) în ambulatoriu: etiologie şi rezultate terapeutice – este subiectul articolului tradus din European Respiratory Journal. În Spitalul Clinic din Barcelona a fost efectuat un studiu prospectiv observaţional, în care au fost incluse toate cazurile consecutive de PC tratate ambulatoriu – 568 de pacienţi. Diagnosticele etiologice au fost stabilite în 188 (33,1%) din cazuri. Cel mai frecvent agent patogen a fost Streptococcus pneumo­niae, urmat de Mycoplasma pneumoniae şi virusurile respiratorii. La 17 pacienţi (9%) a fost identificat mai mult de un agent cauzal. Complicaţiile (30 de pacienţi – 5,2%) au fost mai ales legate de revărsatele pleurale şi empiem, readmisii, eşecuri de tratament legate de comorbidităţi. Acoperirea anti­pneumococică regulată rămâne obligatorie.
   Relatări de la reuniuni de specialitate, din ţară şi din lume, închid ultimul număr din anul trecut al revistei Pneumologia.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.