În articolul ce deschide nr. 3/2012 al revistei Pneumologia, Cristian Didilescu, Gilda Popescu,
Nicoleta Ciocan şi Horia Cocei atrag atenţia asupra mortalităţii prin
tuberculoză în România, un marker al gravităţii endemiei. După atingerea celui
mai scăzut nivel al ratei de mortalitate prin TB, 3,7‰oo în 1980 (830 de
decese), au urmat câţiva ani cu mortalitate la valori mici, iar după 1985 s-a
produs creşterea progresivă a acesteia, atingând 11,3‰oo (2.560 de decese) în
1995. Implementarea programelor de control al TB pe termen mediu, începând din
1997, a determinat scăderea mortalităţii prin tuberculoză, ajungând la 6,9‰oo în 2010.
Mortalitatea standardizată prin TB în ţara noastră este de 6,6 ori mai mare
decât media UE. În 2010, decesele au atins valoarea maximă la grupa de vârstă
45–54 de ani, fatalitatea prin TB a fost de 4,7%, iar letalitatea – 0,6%. O ţintă
a Parteneriatului „Stop TB“ este reducerea în 2015 a ratei de deces la jumătate
faţă de 1990, iar România este una din cele 18 ţări incluse în acest plan iniţiat
de Biroul Regional OMS pentru Europa.
Veronica Mănescu evidenţiază relevanţa
testului de mers de şase minute (TM6) şi a dispneei măsurate pe scala modificată
a Medical Research Council (mMRC) în evaluarea BPOC. Studiul prospectiv
descriptiv derulat în perioada ianuarie 2008 – octombrie 2010 a cuprins 105
pacienţi cu vârste între 44 şi 65 de ani. Concluzie: gradul de dispnee apreciat
prin scala mMRC permite evaluarea severităţii bolii şi a dizabilităţilor
pacientului. TM6 permite evaluarea severităţii şi a prognosticului bolii prin
distanţa parcursă, dar şi a toleranţei la efort, relevând gradul de handicap.
Echinococoza pluriviscerală este definită ca
prezenţa concomitentă sau succesivă a hidatidozei în mai mult de un organ.
Ioana Cristina Negoescu, Ciprian Balca, Adrian Istrate, Olga Dănăilă, Cristian
Paleru şi Ioan Cordoş descriu aspecte ale tratamentului chirurgical în
echinococoza pluriviscerală, cu o prezentare de caz – pacientă în vârstă de 29
de ani, cu formaţiuni chistice pulmonare bilaterale (lob mediu şi lob superior
stâng) şi hepatice (domul hepatic). În abordul secvenţial, autorii recomandă
rezolvarea chirurgicală iniţială a chisturilor complicate sau a celor cu risc.
În localizările toracice şi abdominale, chisturile toracice vor fi abordate iniţial
pentru a preveni spargerea lor în arborele traheo-bronşic. Metodele de
tratament trebuie să fie pe cât posibil conservatoare privitor la parenchimul
visceral implicat. Tratamentul chirurgical simultan al chisturilor hidatice
pulmonare şi hepatice (pe faţa diafragmatică) efectuat pe cale toracică este
mai convenabil şi ar trebui încurajată folosirea lui deoarece previne o a doua
operaţie.
Irina Strâmbu şi Roxana Bumbăcea constată o
reacţie paradoxală la salbutamol la un pacient astmatic. Bronhospasmul
paradoxal la salbutamol, deşi rar, poate deveni o problemă serioasă pentru
pacienţii afectaţi, ca şi pentru medici, care trebuie să cunoască această
posibilitate.
Despre afectarea musculaturii periferice în BPOC
discută Mihai Roca şi Traian Mihăescu. Există multiple dovezi privind
implicarea unor mecanisme fiziopatologice, precum inflamaţia sistemică, stresul
oxidativ, hipoxia cronică, în disfuncţia musculaturii scheletice din BPOC, dar
rolurile acestora sunt neclare şi, probabil, afecţiunea respiratorie de bază şi
afectarea musculară se află în relaţii de intercondiţionare. Afectarea musculară
reprezintă una din comorbidităţile importante ale BPOC, din punct de vedere
clinic, dar şi al implicaţiilor legate de evoluţia pe termen lung şi supravieţuire.
În prezent, se află în studiu numeroase ţinte terapeutice, precum inhibiţia
specifică a unor citokine inflamatorii, administrarea de factori cu rol
anabolic, acţiunea asupra sistemului ubiquitin-proteazomal pentru tratamentul
caşexiei, terapia nutriţională, exerciţiul fizic şi schimbarea stilului de viaţă.
Sunt recunoscute efectele benefice ale programelor de reabilitare pulmonară
din punctul de vedere al creşterii calităţii vieţii bolnavilor cu BPOC, prin
îmbunătăţirea capacităţii de efort şi ameliorarea simptomatologiei
respiratorii.
Florin Mihălţan, Oana Deleanu, Ruxandra
Ulmeanu şi Roxana Nemeş încearcă să răspundă la întrebarea: Ventilaţia
non-invazivă în presiune pozitivă în BPOC stabilă are vreun rol?
Articolul tradus din European Respiratory Journal, ai cărui autori sunt experţi din secţiunea
clinică a Societăţii Europene Respiratorii, aduce repere clinice de la
Congresul ERS 2011, de la Amsterdam. Printre acestea se numără: diagnosticul
BPOC şi fenotiparea, tratamentul BPOC, modalităţi de reducere a volumului
pulmonar – cu bobine, valve, polimeri, opţiuni terapeutice în fibroza pulmonară
idiopatică, imagistica funcţională etc.
Editorialul din nr. 4/2012 al aceleiaşi reviste, semnat de Irina Strâmbu, redactor şef
al publicaţiei, descrie tendinţe noi în abordul pneumopatiilor interstiţiale
difuze. Concluzii desprinse din noua clasificare a PID, propusă şi discutată
la Congresul ERS din 2012: importanţa TC de înaltă rezoluţie (HRTC) în diagnosticul
etiologic (adesea mai mare decât biopsia pulmonară); declinul utilizării
lavajului bronhiolo-alveolar pentru diagnosticul etiologic, lipsa de
eficacitate a biopsiilor pulmonare transbronşice, din cauza distribuţiei periferice
a leziunilor. Este important ca pacienţii cu afecţiuni interstiţiale pulmonare
să ajungă în centre specializate de diagnostic, deţinând mijloacele şi experienţa
necesară, care să le poată oferi şi cea mai potrivită strategie de tratament.
Lista moleculelor terapeutice aflate în studii exploratorii e lungă.
Un studiu prospectiv pe 401 pacienţi, timp
de doi ani, privind tromboembolismul venos recidivat, este realizat de Ionuţ
Munteanu şi Ioana Munteanu. Rata de recurenţă după o tromboză venoasă profundă
(TVP) simptomatică este mare. Pacienţii cu TVP proximală, cancer diagnosticat,
durată scurtă a tratamentului anticoagulant oral sau un istoric de evenimente
tramboembolice au avut un risc mai mare de recurenţă, în timp ce aceia cu TVP
postoperator, dar fără patologie neoplazică, au avut o rată de recurenţă mai
mică. Cunoaşterea aprofundată a factorilor de risc ai fiecărui pacient ar putea
ajuta la identificarea celor care să beneficieze de profilaxie prelungită în
situaţii de risc diferite.
Ciprian Bolca, Radu Stoica, Cristian Paleru şi
Ioan Cordoş abordează complicaţiile respiratorii după chirurgia de rezecţie şi
reconstrucţie esofagiană. Cunoaşterea amănunţită a acestor complicaţii, a
factorilor de risc, a mecanismelor de apariţie permite un tratament eficient şi
îmbunătăţirea rezultatelor obţinute. În majoritatea ţărilor, această patologie
digestivă este tratată cu cele mai bune rezultate în centre axate pe chirurgie
toracică şi nu pe chirurgie generală, unde există echipe antrenate în patologia
respiratorie.
Sedarea pacienţilor cu insuficienţă
respiratorie în terapia intensivă reprezintă o provocare pentru personalul
medical, opinează Radu T. Stoica şi Anca Macri. Pe de o parte, agitaţia,
anxietatea şi durerea interferează cu măsurile luate pentru a combate
insuficienţa respiratorie (ventilaţie mecanică invazivă sau non-invazivă) şi a
îmbunătăţi schimburile gazoase, iar pe de altă parte, majoritatea analgeticelor
şi sedativelor produc depresie respiratorie. Deşi benzodiazepinele, propofolul şi
opioidele sunt larg utilizate, nu există încă un consens în selecţia medicaţiei,
în utilizarea scalelor de sedare şi de evaluare a durerii, în implementarea
unor protocoale utile atât în sedarea pacienţilor, cât şi în recuperarea
acestora în urma medicaţiei administrate. Medicaţia clasică sedativă/analgetică
este completată cu noi substanţe, adesea în combinaţie, ceea ce necesită înţelegerea
mecanismelor farmacologice a acestora şi stabilirea unei strategii care să
prevină suprasedarea. Este necesară elaborarea, în fiecare terapie intensivă, a
unor ghiduri şi protocoale pentru sedarea şi analgezia pacienţilor ventilaţi
mecanic, ceea ce va duce la îmbunătăţirea prognosticului, precum şi la scăderea
duratei de şedere în TI şi spital.
Cinci autori iranieni prezintă cazul unui
pacient, în vârstă de 47 de ani, diagnosticat cu carcinom pulmonar
microcelular, cu supravieţuire pe termen lung prin management endobronşic
adecvat. În evoluţia bolii, afectarea primară a bronhiei primitive drepte s-a
extins la bronhia primitivă stângă şi carină. Au fost efectuate şedinţe de
bronhologie intervenţională cu electrocauterizare şi coagulare argon-plasmă
pentru a menţine deschise căile aeriene mari, însoţite de şase cure de
chimioterapie pe bază de cisplatin. După cinci ani de urmărire, timp în care
starea pacientului a fost bună, s-au decelat prin IRM metastaze cerebrale.
Bolnavul a refuzat radioterapia cerebrală, decesul producându-se şapte luni mai
târziu.
Florin Mihălţan discută despre interferenţele
industriei tutunului cu tabagismul o „realitate politică“. Autorul
concluzionează: doar coerenţa acţiunilor şi cunoaşterea tuturor tacticilor
industriei tutunului care induc confuzie pot aduce în viitor succesele dorite
în lupta împotriva tabagismului.
Pneumonia comunitară (PC) în ambulatoriu:
etiologie şi rezultate terapeutice – este subiectul articolului tradus din European Respiratory Journal. În
Spitalul Clinic din Barcelona a fost efectuat un studiu prospectiv observaţional,
în care au fost incluse toate cazurile consecutive de PC tratate ambulatoriu –
568 de pacienţi. Diagnosticele etiologice au fost stabilite în 188 (33,1%) din
cazuri. Cel mai frecvent agent patogen a fost Streptococcus pneumoniae, urmat de Mycoplasma pneumoniae şi virusurile respiratorii. La 17 pacienţi
(9%) a fost identificat mai mult de un agent cauzal. Complicaţiile (30 de
pacienţi – 5,2%) au fost mai ales legate de revărsatele pleurale şi empiem,
readmisii, eşecuri de tratament legate de comorbidităţi. Acoperirea antipneumococică
regulată rămâne obligatorie.
Relatări de la reuniuni de specialitate, din
ţară şi din lume, închid ultimul număr din anul trecut al revistei Pneumologia.