Începând cu 1 februarie a.c., persoana care cheamă pe o alta în judecată va trebui să dovedească faptul că s-a adresat mai întâi unui mediator şi că a participat la şedinţa de informare asupra medierii, aflăm din articolul semnat de av. Luciana Mihai în ultimul număr din 2012 al Vieţii stomatologice (revista Asociaţiei Medicilor Stomatologi cu Practică Privată din România). Nu procedura propriu-zisă este obligatorie, ci participarea la informare, prin care li se explică părţilor în ce constă medierea, regulile, principiile şi avantajele recurgerii la procedură, caracterul voluntar şi confidenţial al acesteia. Medierea poate rezolva rapid şi economic (fără ani petrecuţi prin săli de judecată, cu cheltuielile de rigoare în bani şi energie) neînţelegerile, inclusiv în raporturile dintre medic şi pacient cu pri­vire la un posibil malpraxis. Pro­cedura poate reface re­la­ţiile inter­uma­ne, pe care orice solu­ţie în instanţă le com­pro­mite, şi con­serva repu­taţia specialis­tului, care suferă într-un proces, indi­ferent de dezno­dământul aces­tuia. De aceea, autoarea îi sfă­tuieşte pe me­dici să nu refuze partici­parea la şedinţa de informare, mai ales că „nu întotdeauna un conflict bazat pe o acuză de malpraxis atrage o notă pecuniară“. Dr. Oana Lungu descrie într-un articol simpatic experienţa solicitantă a deschiderii cabinetului stomato­logic, cu cercul vicios trasat de ANAF, Sanepid, bănci şi furnizori de echipamente; iar dr. Irina Ilisei – pe cea de stomatolog în Franţa, cu înscrierea în Colegiul Medicilor Dentişti, procentul crescut de rambursare a tratamentelor (şi deci „adresabilitatea crescută a pacienţilor în cabinetele dentare“), copiii fără carii, care nu vor „susţine nici jumătate din potenţialul protetic al cabinetelor de acum“, posibilităţile restrânse de evaziune fiscală şi programul adaptat realităţilor fiscale.