La vârsta la care oamenii venerabili își îngrijesc
reumatismul sau afecțiunile cardiace, profesorul Radu Iftimovici își publică
producția teatrală de-o viață, într-un volum intitulat „Ah, ce bine e să faci
amor pe ploaie“. După ce a tipărit masivul tratat de „Istoria universală a
medicinii și farmaciei“, premiat de Academia Română, profesorul Iftimovici a
creat acest volum alcătuit din patru piese: cea care dă titlul volumului,
„Crimele Agathei Christie“, „Amurg după scăpătat“ și „Curve de lux“.
Cea din urmă piesă a prilejuit, în urmă cu zece ani, un
spectacol al primului teatru particular înființat după revoluția din decembrie
ʼ89 – Teatrul Incomod, care a declanșat un scandal atât din cauza titlului, cât
mai ales conținutului său antiilescian și antifesenist. Niciun director de
teatru și niciun regizor al vechilor generații n-au avut curajul să aducă în
scenă o asemenea piesă, iar autorul, ajuns la disperare, a realizat-o într-un
spectacol cu propriile forțe și cu ajutorul unei echipe entuziaste de actori,
din care a făcut parte și minunatul Iurie Darie, plecat prematur dintre noi.
Spectacolul a fost promovat în sălile teatrelor din București, Timișoara, Iași,
Chișinău etc.
Textul incendiar este despre profitorii revoluției, falșii
disidenți, vechea securitate care se strecurase în viața oamenilor, despre
problema spinoasă a dosarelor, care nici astăzi nu ne dă pace și revine la
suprafață ca leșul celui înecat, întunecând viața multora.
Cenaclul dramaturgilor „Dragon 2“ (dramaturgi
goniți), găzduit de Clubul Calderon (Casa de Cultură a sectorului 2), a oferit
la 13 iunie, odată cu împlinirea a zece ani de la premieră, o nouă lectură
textului revăzut, cu multe elemente adăugate de autor. De data asta, rolul
falsului disident, racolat de elemente ale vechii securități, existente în mai
toate sectoarele de conducere ale regimului ilesciano-fesenist, ajutat să
ajungă academician și apoi trimis ambasador într-o țară occidentală, a fost
interpretat cu aplomb, cu un glas bine pozat, impresionant, de excelentul actor
Mircea N. Crețu. Rolul soției sale, care l-a spionat o viață întreagă, oferind
regulat note informative securității, a fost interpretat cu dramatism, nerv și
sinceritate dezarmantă de actrița Maria Rotaru, care a oferit un adevărat
recital. Ce păcat că un talent ca al Mariei Rotaru nu este folosit de teatrele
profesioniste. De fapt, ea a jucat în spectacolul din urmă cu zece ani, când
din varii necesități a fost înlocuită cea care a participat la premieră, Monica
Ghiuță. În rolul unei franțuzoaice vindicative, fiica unui mare profesor
universitar, autor al unor însemnate vitriolante la adresa „geniului carpatin“,
din cauza cărora i s-a înscenat un proces în care a fost acuzat de
homosexualitate, Doina Ghițescu și-a desfășurat toată gama talentului ei de
excepție. Mircea Constantinescu a interpretat sobru, cu zeci de nuanțe subtile,
fără exagerări inutile, rolul unui nefericit pictor cu înclinații homosexuale,
a căruit carieră este distrusă de omnipotenta securitate.
Personal, am realizat un rol desenând în filigran un destin, un
prototip care întruchipează vechea securitate reînnoită – Popescu, cel care se
vrea salvator al neamului românesc. Lectura dramatizată a fost dirijată de
subsemnatul și s-a bucurat de prezența în public a regizorilor Lucian
Ghiurchescu, venit din Copenhaga, și Dan Puican, dar și a sensibilului poet
Constantin Capița. Au mai asistat umoristul Denis Dinulescu, însoțit de
excelenta actriță Florentina Tămase, și teatrologul Vera Molea, autoarea unor
substanțiale volume despre personalități ale teatrului românesc. Mai toți cei prezenți
și-au exprimat regretul că un asemenea text, extrem de actual, nu este
reprezentat pe scena Teatrului Național. Efectele sonore, zgomotele și muzica
au fost realizate de prof. dr. Octavian Buda, președintele Societății europene
de istoria medicinii.
