Trăim
într-o lume în care imaginile se perindă în jurul nostru indiferent de ceea ce
facem sau de locul în care ne aflăm. Vedem lucruri frumoase sau urâte, agresive
sau relaxante, plăcute sau dizgraţioase, imortalizate pe cele mai diferite
suporturi, până în punctul în care ne simţim atât de invadaţi de aceste informaţii
vizuale, încât ajungem să tânjim după o pauză. Şi atunci ridicăm ochii la
albastrul cerului, la albul vesel al fulgilor de zăpadă sau la delicateţea unei
flori şi la firul ierbii, atunci când anotimpul ne-o permite. Cu toate acestea,
suntem – fiecare dintre noi – producători de multe imagini şi încă ne face plăcere
să privim, într-o expoziţie, fotografii aşezate acolo din dorinţa de a ne emoţiona,
de a ne sensibiliza, de a ne transmite un mesaj sau de a ne face să vedem
lucrurile altfel decât suntem obişnuiţi să o facem. Aceasta a fost şi menirea
Salonului artiştilor fotografi din Bucureşti, organizat de Fotoclubul Clar de
Bucureşti, sub patronajul Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România (AAFR),
care s-a bucurat de participarea iubitorilor de fotografie din capitală şi din
judeţul Ilfov. Fiind parte integrantă a festivalului naţional cu participare
internaţională „Luna Fotografiei“, ajuns la a patra ediţie, Salonul s-a desfăşurat
sub auspiciile Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică (FIAP) şi sub
patronajul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Vernisat
în prezenţa unui public numeros, de toate vârstele, Salonul i-a adus laolaltă,
pentru prima dată, după spusele lui Eugen Negrea, noul preşedinte AAFR şi
sufletul evenimentului, pe pasionaţii de fotografie reuniţi în cele trei
cluburi existente în capitală: Asociaţia „Bucureştiul meu drag“, Fotoclubul
Clar de Bucureşti şi... Arfomed – Clubul de Artă Fotografică al Medicilor
(reprezentat cu această ocazie de prof. dr. Mircea Cinteză, dr. Mihail
Mihailide şi semnatara acestor rânduri). Fiecare dintre participanţi a avut pe
simeze câte o fotografie, selectată de juriul Salonului, iar restul de trei din
cele patru trimise au putut fi vizionate în forma unor serii de proiecţii desfăşurate
în spaţiul pus la dispoziţie cu generozitate de magazinul F64.
Tema
Salonului a fost la libera alegere a celor care au dorit să fie prezenţi în
cadrul acestui eveniment deosebit şi să împărtăşească publicului câte ceva
din propriile trăiri şi viziuni despre arta fotografică. În acest fel,
parcurgerea expoziţiei ne-a făcut să mergem de la alb-negru spre culoare şi
înapoi, printre portrete, instantanee, detalii arhitectonice şi fragmente de
natură, jocuri de linii şi compoziţii geometrice. Cu scene de stradă, desprinse
din viaţă, sau de căutări realizate în studio, expoziţia a pus în evidenţă,
tocmai prin această varietate a subiectelor abordate, tot ceea ce îi preocupă
din punct de vedere artistic pe amatorii de fotografie din Bucureşti şi ce
doresc ei să arate privitorilor.
Momentul inaugurării salonului a fost legat
de ziua de 11 ianuarie, care, din 2010, a fost declarată Ziua artei fotografice în România, ajunsă acum la a treia sărbătorire.
Data este cea în care, cu peste două secole în urmă, în 1812, se năştea, la
Cluj, Carol Pop de Szathmary, unul dintre primii zece fotografi din Europa,
reporter de război, pictor, dar şi fotograf al domnitorilor şi mai apoi al
familiei regale.
Tot în timpul desfăşurării lunii fotografiei,
un alt eveniment a venit să completeze seria manifestărilor. La Institutul
Balassi, unde această artă îşi găseşte adesea o gazdă primitoare, în cadrul Zilei culturii maghiare (22 ianuarie,
ziua în care a fost finalizată, în 1823, poezia care astăzi este textul imnului
maghiar), a fost vernisată a şaptea ediţie a Salonului internaţional al artiştilor
fotografi români şi maghiari de pretutindeni, care, de la „Arta străzii“
(2012), a avut anul acesta ca temă „Capitale din Uniunea Europeană“. În plus,
anul acesta, evenimentul s-a încadrat, în premieră, pe agenda primei ediţii a
Festivalului Internaţional de Fotografie „Carol Pop de Szathmary“, având drept
scop popularizarea personalităţii şi spiritului european al renumitului artist
fotograf, alături de alte expoziţii, conferinţe şi simpozioane susţinute nu
doar în România, ci şi în Serbia, Ungaria, Rusia şi Ucraina. Bucurându-se de
înaltul patronaj al preşedinţilor Áder János şi Traian Băsescu şi organizată cu
sprijinul Asociaţiei Euro Art Foto şi al Centrului Judeţean de Protejare a
Patrimoniului Cultural din Oradea, expoziţia a fost prezentată aproape simultan
şi la Institutul Cultural Român din Budapesta, precum şi în galerii de artă din
Cluj-Napoca şi Oradea.
Cele 70 de fotografii expuse, din cele
peste 300 înscrise în concurs, grupate şi în spaţiul expoziţional în cele două
categorii care au fost supuse jurizării şi premiate, alb-negru şi color, au
umplut de viaţă zona centrală a Institutului Balassi. Subiectele care au atras
atenţia fotografilor pasionaţi sau de ocazie, în cadrul temei impuse de
organizatori, au mers de la panorame sau detalii fragmentate ale arhitecturii
moderne de tip sticlă şi metal până la imaginile clasice ale construcţiilor şi
zonelor monumentale intrate în patrimoniul cultural universal. La capitolul
imagini însufleţite de personaje, ne-au fost oferite instantanee din mari gări,
centre comerciale sau direct de pe stradă, căci orice capitală europeană – şi
nu numai – începe de pe străzile sale. Dintre imaginile alb-negru, provocau o
emoţie specială cele prezentate nu ca o variaţie de tonuri de gri, ci în
varianta mai caldă a nuanţelor de sepia, asemenea fotografiilor îmbătrânite de
vreme, ce par să fi fost aşezate înaintea noastră direct din albumele
bunicilor.
Peste toate aceste detalii, remarcăm
universalitatea limbajului fotografic şi, trebuie să o spunem chiar cu o
oarecare tristeţe, globalizarea şi uniformizarea peisajului urban, în special
în marile oraşe. În absenţa legendei, cu greu am putea desluşi locul unde au
fost surprinse imaginile, detaliile şi instantaneele printre care ne plimbam în
expoziţie sau pe care le puteam urmări succedându-se, la fel ca la Salonul
fotografilor bucureşteni, pe un mare ecran. Însă chiar şi în aceste condiţii,
graţie sensibilităţii celui aflat în spatele obiectivului, fotografia continuă
să fie o bucurie pentru autori şi pentru public deopotrivă.