Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Hara-para-unt-cu-ouă

     După un mănunchi de promouri, mai mult sau mai puţin stridente, cu prezenţe preponderent masculine, la tvh2.0 se transmite „Călător prin ţara mea“. Prezenta ediţie este pe jumătate banală, pe jumătate originală. Chip destins, voce bărbătească plăcută, Cătălin Maximiuc şi-a invitat prietenii de pe Facebook să-i privească emisiunea. (Gestul ajută la o primă departajare: apare ca firesc la cei care îşi iubesc meseria şi e tratat cu ironie de ceilalţi.) „Călător prin ţara mea“ nu este o emisiune de geografie, ci de promovare a turismului rural. De data asta, se prezintă un punct turistic din Prisaca Dornei, comuna Vama, judeţul Suceava. Emisiunea curge lin, într-un mod mult prea tradiţional. Mă refer la unele obiceiuri comode, moştenite, din jurnalismul tv. Se recurge la generalităţi. „Comentariul“, adică textul rostit din off, este unul impersonal, de ghid tipărit. Imaginile sunt frumoase, dar destul de departe de unicitatea locurilor. Tot generalităţi. Ascultăm generalităţi ilustrate cu generalităţi. Din loc în loc, farfurii cu ouă – încondeiate – şi alte câteva detalii superbe, dar nu suficiente. Din toate, lipseşte omul, viaţa. Nici măcar Maximiuc nu rosteşte nimic sincron deocamdată, ci doar păşeşte puţin, ca o iluzie, cu încă cineva, prin sat. Suntem în Prisaca Dornei? Aici se impunea un apel la geografie, o hartă, pe care să vedem unde e situată, în România, Prisaca Dornei. Harta lipseşte! Nu ştim unde se află bucătăria lui Ştefan pe mapamond. Ar fi fost un prim element concret. Dar nu există. Aflăm că zona e „placă turnantă pentru industria turistică suceveană“. Vag. Fostă colonie germană, satul a sărbătorit, în 2009, 600 de ani de atestare documentară. În căutare de concret şi de lume vie, o căţeluşă (Molda, cea pierdută cândva de Dragoş Vodă?) aleargă câteva secunde pe marginea drumului. Atât. Evocarea trecutului continuă, indiferentă ca stil. O indiferenţă plicticoasă, aproape supărătoare pentru privitor, căruia i se servesc date din secolul 19 pe imagini de azi.
     În cea de a doua jumătate a filmului, însă, pe neaşteptate, apare concretul. O doamnă profesoară a recomandat bucătăria lui Ştefan pentru filmare. Ştefan e cu Liliana, soţia lui. Liliana e îmbrăcată în costum naţional cu broboadă şi urmează să arate cum se găteşte la ei „mămăliga cu barabule“ şi „hara-para-unt-cu-ouă“. Maximiuc se dezmeticeşte din generalităţi, intră la iuţeală în real şi o însoţeşte pe Liliana în bucătărie. Să-i analizăm ţinuta. Poartă vestă sport, albă, închisă până la gât, cu două dungi late, una roşie şi alta verde, suprapuse, în zona claviculelor. De sub vestă ies o pereche de mâini în mâneci mov. (Sugestie: de evitat albul până la încheierea cu succes a curei de slăbire; o singură culoare e de preferat, chiar şi la costumaţia „sport“.) Pentru „mămăliga de barabule“ (se citeşte fără diacritice), Liliana curăţă cartofii, adică barabulele. Cartoful trebuie tăiat mare, ca să nu-şi piardă calităţile în apă. Dânsul, reporterul-prezentator, pentru că „tot se află prin casă“, pune cartofii la foc, în apa cu sare (nu cu orice sare, ci cu sare mare) şi o anunţă pe Liliana că „îşi vor spune pe nume“. Ulterior, învaţă cum se sfărâmă, cu atenţie, cartofii fierţi în oală, cum se adaugă mălaiul, iar în „mămăliga cu barabule“ răsturnată pe platoul de lemn – cum se face o gaură la mijloc, în care se pune brânză de burduf. El se bucură ca un copil când i se dă voie să-şi facă „urşi“ de mămăligă. Suntem avertizaţi că, în bucătărie, vom regăsi influenţa austro-ungară. Celălalt preparat era „hara-para-unt-cu-ouă“. Smântâna pusă la fiert e „untul“ (şi n-are colesterol; „colesterol se găseşte numai prin spitale şi policlinici“, precizează Liliana, care, dincolo de umor, are şi un remarcabil bagaj – disimulat – de cunoştinţe). Peste unt se pun ouăle. Destule şi nu bătute exagerat. Când s-au prins, se deşartă în castron, cu verdeaţă deasupra. Reporterul se ocupă de debarasarea bucătăriei, vorbeşte mult, e spontan, glumeşte şi râde cu poftă. Aduce tochitura de la beci, ia o bucata de mămăligă şi îşi face din ea „ciuci“ cu tochitură. Între timp, mărturiseşte: el însuşi s-a născut aici, peste deal. Urmează masa. Gazdele şi invitaţii, printre care se află profesoara care a îndrumat echipa televiziunii, se pregătesc de mâncare, dar mai întâi cântă: „Cântă cucul bată-l vina, de răsună Bucovina…“.
     În concluzie: un realizator de talent are de şters praful de pe prima jumătate a filmului său.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.