Arta şi medicina. Este medicina o artă? Ce
au în comun arta şi medicina? La aceste întrebări s-a răspuns de-a lungul
timpului în nenumărate feluri. Înainte de toate, medicina este o practică, şi
oricum s-ar produce, există întotdeauna o probabilitate finită ca ea să poată
depăşi artizanatul şi să poată sfârşi prin a deveni o artă. Unul dintre mesajele artistice ale medicinii este compasiunea
pentru fiinţa umană şi destinul ei. Compasiunea lui Marquez, Borges sau
Malraux. În perspectiva artistică a medicinii se pot distinge doctorii buni de
cei grozavi. Un medic bun „repară“ şi arată compasiune pentru fiinţa umană, un
medic grozav „construieşte“ şi arată compasiune pentru fragilitatea fiinţei umane.
Într-o lume a simţămintelor pragmatice, compasiunea pentru fiinţa aflată în
suferinţă este foarte nobilă. Dar compasiunea pentru destinul uman este sublimă.
Pentru
„reparaţiile“ şi „construcţiile“ fiinţei umane, profesioniştii din sănătate
utilizează, pe lângă simţăminte umane, o întreagă paletă de accesorii şi
remedii. În timpul acestor procese de restaurare finite umane, se fac greşeli,
uneori mortale, şi mai ales se produc deşeuri poluante. Aceste aspecte au fost şi
încă sunt reprezentate în artă. În ultimii ani, un artist a reuşit să
identifice şi să pună altfel în valoare „frumosul“ din deşeurile şi remediile
folosite în medicină şi a creat aşa-numita „artă a pilulelor“. Cutiile şi
flacoanele goale de medicamente, instrumente uzate, seringi, ampule, etajere
etc. au ajuns în sălile de expoziţie şi în casele colecţionarilor.
Damien Hirst crede şi a spus încă de la
începutul carierei sale că arta nu este şi nu poate fi altceva decât reflecţia
vieţii de zi cu zi. „Copilul minune“ al artei britanice din anii ’90 a declarat
că este mai puţin interesat să creeze ceva şi mai mult să prezinte ceea ce, de
fapt, există, dar într-o altă lumină, altfel aranjat sub lupă. Două din temele
sale favorite, moartea şi mortalitatea, sunt strâns legate şi de medicină. Iar
Damien Hirst este de la un timp fascinat de (re)prezentarea medicinii ca artă,
dar la modul palpabil, real. Aşa a ajuns să creeze „cabinetele“ (Cabinets) şi seriile de „tablouri“ (de
fapt, cutii, rafturi, sertare, vitrine) cu insecte, ţigări, diamante,
instrumente medicale, schelete, cranii, cutii de medicamente. Numele de lucrări
şi expoziţii sunt inspirate din terminologia medicală: Biopsy Paintings, Diamond Skulls, The Cure, Schizophrenogenesis,
Claustrophobia/ Agoraphobia.
În opinia sa, „pilulele“ şi ambalajele
medicamentelor sunt adevărate miniaturi artistice concepute de designerii din
industria farmaceutică pentru a fi cumpărate, consumate fără frică, pentru a ne
face sănătoşi şi/sau mai frumoşi. Formele şi culorile capsulelor, tabletelor,
drajeurilor sunt inspirate din lumea florilor, din bogăţiile pământului.
Artistul a reprodus cu acurateţe şi la mari dimensiuni medicamentele şi
ambalajele lor şi le-a expus contra cost. Cea mai ieftină este tableta gigant
albastră de Viagra 100 mg a lui Pfizer, ce a fost reprodusă în doar 30 de
exemplare la un preţ de pornire de 960 de lire sterline, care a crescut înainte
să se deschidă expoziţia. În capsulele transparente de teofilină de 200 şi 300
mg ies în evidenţă sferele cu substanţă activă. Pentru a înfăţişa ce înseamnă o
„cură“ (The Cure) a fost aleasă o capsulă de analgezic folosit în durerea
cronică ce a fost proiectată de 30 de ori pe diferite suprafeţe viu colorate,
puse una lângă alta pe un întreg perete. Schizophrenogenesis este titlul
sugestiv al ultimei expoziţii inspirată de medicamente a lui Damien Hirst. Unii
ar putea considera că este un mijloc de a atrage atenţia asupra a ceea ce înghiţim,
de cele mai multe ori cu convingerea că ne face bine, poate o pledoarie subtilă
pentru polifarmacia din zilele noastre. Alţii, printre care şi criticii de artă,
susţin că „pilulele“ lui Hirst sunt greu de înghiţit, că pot cauza dureri de
cap şi ameţeli vizitatorilor prin explozia de lumini şi culori şi se întreabă
„încotro“ se îndreaptă artistul pilulelor-gigant.