Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Geniul profetic al marelui Will

Viața Medicală
Geo VASILE vineri, 19 octombrie 2018
    La 400 de ani de la moartea lui Shakespeare, editura Hogarth Press, fondată de Leonard și Virginia Wolf, lansa o colecție de opere shakespeariene rescrise de faimoși autori contemporani. Primul roman din cadrul proiectului îl reprezintă volumul O paranteză în timp, lansat în anul 2016. Lucrarea, care în România a apărut la editura Humanitas Fiction, este scrisă de Jeannette Winterson și reimaginează celebra piesă de teatru „Poveste de iarnă”.
     Autoarea nu are nicio reținere în a introduce realități actuale și personaje, exponente ale lumii finanțelor sau jocurilor video. Anacronisme ce nu deranjează în special datorită regiei fabuloase a unei mari scriitoare britanice contemporane (n. 1959 la Manchester, stabilită la Londra după o viață tip self made man și absolvirea unor cursuri de literatură engleză la Harvard). Sinteza concluzivă a „Poveștii de iarnă” la care ajunge Winterson este edificatoare: ea nu ar fi nici mai mult, nici mai puțin decât un „Otello postfreudian”. Povestea pierde astfel orice semnificație, iar singurul lucru care contează este timpul, ceea ce e cu totul altceva.
     Nu e prima oară când Jeannette Winterson revizitează un clasic, căci mai mereu a reinterpretat mituri și basme, inclusiv episoade biblice. Creativitatea sa este extrem de originală, am zice devastatoare, reușind să anuleze frontierele dintre literatură și scriitură. Vocile trecutului se aud simultan cu fluxul verbal prezent al romancierei. Ele revin impunătoare în paginile sale, metamorfozate.
Dacă, în „Poveste de iarnă”, regele Leonte își acuză pe nedrept nevasta, pe Ermione, de infidelitate și-i înstrăinează copila abia născută, Perdita, considerată bastardă, în acest roman, un pianist negru, Shep, găsește o fetiță nou-născută într-o nișă pentru copii abandonați a unui spital din Boemia și o valijoară. Decide să le păstreze. În același timp, de partea cealaltă a lumii, la Londra, crezând că soția îl înșală cu cel mai bun prieten, afaceristul fără scrupule Leo Kaiser, face apel la grădinarul său mexican să-l descotorosească, contra unei imense sume de bani, de pruncul abia adus pe lume de consoarta sa. Grădinarul va fi urmărit de niște briganzi spre a-l jefui. Nu vor reuși decât să-l ucidă, nu înainte ca acesta să fi pus pruncul în locul salvator amintit. Shep va fi spectatorul acestei scene și preia fetița, alias Perdita. O reelaborare totală ce garantează interesul cititorului și al romanului.    
    Premiera piesei „Poveste de iarnă” a avut loc în 1611. Au fost necesari 300 de ani pentru ca știința psihanalizei să ne facă să înțelegem că trecutul ipotechează viitorul și că poate fi răscumpărat. Bazându-se pe precedentele reușite epice ale rescrierii textelor shakespeariene de către Tracy Chevalier (Otello), Jo Nesbo (Macbeth), Margaret Atwood a rescris „Furtuna”, Anne Tyler „Scorpia îmblânzită”, iar Winterson rescrie „Poveste de iarnă”. Interquel, reboot, remake…
    Oare ce se întâmplă cu literatura, de unde această obsesie a jocurilor cu ceea ce deja există? Să ne suspectăm că am pierdut capacitatea de a inventa sau chiar am început să credem că e deplasat să creăm ceva din nimic? Că e mult mai elegant și mai cool să omagiem, să cităm, să compunem variațiuni pe aceeași temă? Nimic din toate acestea. Narațiunea s-a bazat dintotdeauna pe cărțile care au precedat-o. Jane Austen, Dante, Pinocchio, Don Quijote – marile povești ale lumii au dintotdeauna fii, nepoți, părinți. Unii mai depărtați, alții chiar tangibili, declarați în unele cazuri. Cui îi mai pasă de unde provine o anume poveste, dacă e bine scrisă? Realitate, imaginație, narațiuni deja scrise constituie un material la fel de funcțional și demn.
    Cu excepția câtorva ițe supranumerice lăsate în densa rețesătură, „O paranteză în timp” este un roman mai mult decât onorabil. Credibil, alert și chiar pasionant. În lumina geniului profetic al marelui Will, Winterson bate monedă pe inconștient, pe refulare, pe trauma psihică. Dar ceea ce contează nu sunt premisele, ci cartea și acea „iertare” finală, care a marcat, în cele din urmă, piese ale autorului „Furtunii”.
    Familii reunite, trădări care se vindecă, abandonuri care generează noi iubiri – obișnuitele sarabande shakespeariene, lovituri de scenă, destăinuiri –, Winterson stăpânește cu brio tot acest univers compozit în dramatismul său, de vreme ce e de-ajuns o clipă să schimbe o viață și e nevoie de o viață pentru a percepe acea schimbare.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC