Luna lui Cireșar nu ar mai fi aceeași dacă parfumul sânzienelor în floare și ziua de sărbătoare ce le poartă numele nu ar aduce pe agenda culturală și un eveniment dedicat piesei din vestimentația tradițională la care ne întoarcem mereu în prag de vară: ia. 

Continuând dialogul între civilizații inițiat în urmă cu un an în același loc privilegiat, colecționara Iulia Gorneanu ne provoacă de această dată la interferențe culturale ce ne duc ușor cu gândul către scrierile lui Eliade. 

Expoziția „SARIUL întâlnește IA” deschisă în Sala Arcelor de la ARCUB Gabroveni până la 20 iunie 2022 suprapune, în mod figurat, dar și concret, pe simeze, ii tradiționale românești, vechi, și sariuri indiene provenind de la o altă colecționară pasionată, Anamaria Lazăr.

Organizat sub auspiciile Ambasadei Indiei la București, evenimentul ne poartă înapoi în timp, căci ambele protagoniste își pierd originea în negura timpului, având în plus ca elemente comune folosirea unui limbaj codificat prin culori și motive cusute ori țesute, care transmiteau privitorului avizat mesaje care mergeau dincolo de frumusețea evidentă a fiecărei piese.

Pe de o parte, sariul apare în expoziție într-o prezentare plană, care ne permite să analizăm cu atenție textura materialului și modelele uneori foarte complicate pe care țesătura le înglobează.

Ceea ce nu avem posibilitatea de a vedea, dar ne închipuim cu un joc al imaginației, este modul în care această piesă vestimentară învăluie corpul celei care o poartă, mascând și scoțând în evidență anumite regiuni anatomice, în spiritul tradiției indiene.

Pe de altă parte, cămașa cu altiță, ia, poate avea nenumărate înfățișări, datorate croielii, dar mai ales motivelor cusute pe ea și gamei coloristice alese pentru aceasta, care se traduc prin definirea originii geografice, în primul rând, a unei perioade de timp când a fost făcută, dar și a statutului persoanei care ajungea în final să o poarte.

Alături de ii, vedem pe alocuri și diafanele marame de borangic, care fac un joc estetic delicat alături de sariurile din mătase fină, a căror finalizare poate să însemne multe luni de lucru la războiul de țesut.

Un dialog intercultural prin intermediul costumelor putem vedea până la 15 iunie a.c. și la Institutul Liszt din București, în cadrul evenimentului „Transilvania, un mileniu”, care poartă subtitlul de „expoziție de port popular și istoric regândit”.

Pasionată de istorie și îmbrăcămintea oamenilor, Júlia Simó este un artist textilist și arhitect care și-a transformat casa din Odorheiul Secuiesc, cu numele de Casa Rustică, într-un mic muzeul al costumului.

O parte a colecției sale a călătorit acum la București, arătându-ne prin piese autentice vechi, dar și prin cele recreate de artistă pornind de la tablouri și ilustrații de epocă, modul de trai din Ardeal, și conviețuirea care a existat acolo de secole.

În prima sală vedem exemplificat portul popular românesc, maghiar, săsesc, dar și armenesc, țigănesc și evreiesc. Ce-a dea doua sală este dedicată veșmântului istoric, prin reproduceri de ținute purtate de-a lungul timpului de nobilimea maghiară, purtându-ne cu gândul la baluri și serate de odinioară. 

Accesați galeria foto de mai jos: 

Galerie imagini (8)