Îmbinând
posibilitatea jocului de culori, a efectelor de umbră și lumină specifice
picturii cu senzația directă a texturii materialului utilizat și chiar cu
oportunitatea de a crea forme și volume de care se bucură sculptura, arta
textilă continuă să atragă adepți pasionați, atât din rândul artiștilor care
aleg să o practice, cât și din rândul publicului iubitor de frumos și dintre
profesioniștii din domeniul muzeal. Datorită acestora din urmă ne putem bucura
de existența unor ample colecții cu expunere permanentă în instituții dedicate
artei contemporane, menite să pună în valoare și să încurajeze creația în acest
domeniu. Este situația pe care o întâlnim la Galeria din Szombathely (cel mai
vechi oraș al Ungariei), unde de peste trei decenii există o colecție – mereu
mai bogată și mai valoroasă – de artă textilă. Activitatea acesteia este legată
și de o serie de bienale și trienale internaționale de profil. Până la 3
noiembrie, ne-am putut bucura și la București de o parte a acestei colecții
prin intermediul expoziției organizate de Institutul Balassi.
Munca
Annei Cebula, curatoarea expoziției și directoarea Galeriei, a fost deosebit de
dificilă. A trebuit să aleagă din cele peste 2.500 de lucrări aflate în
patrimoniul muzeului, reușind totodată să surprindă esența colecției pe de o parte,
dar și varietatea creațiilor și particularitățile diferiților artiști.
Răspunsul la această provocare a putut fi văzut în spațiul relativ restrâns,
dar deosebit de cald și primitor, al Institutului Balassi. Au fost aduse
laolaltă tapiserii de mari dimensiuni, miniaturi, precum și vitrine cu creații
textile tridimensionale, fiecare din ele capabile să ne rețină atenția și să ne
îndemne la descifrarea profundă a „țesăturii” simbolice realizate de fiecare
artist.
Fără
să aibă o conexiune directă, declarată, cu arta textilă, pictorul cubanez
Alexis Fernández Arce ne surprinde la rândul său: lumea fibrelor răsucite,
împletite, întortocheate, ajunge nu o dată să fie elementul principal al
tablourilor sale. Aflat la cea de-a treia expoziție personală în România,
artistul a marcat de această dată ziua culturii cubaneze, sărbătorită la 20
octombrie. La această dată, în anul 1868, a fost cântat pentru prima dată imnul
național „La Bayamesa”, unul dintre simbolurile luptei pentru independență.
Expoziția a fost prezentată la Galeria Romană din București sub genericul
„Auto-retraso”, un joc de cuvinte în spaniolă, care îngemănează ideea de
autoportret (autoretrato) și pe cea de întârziere (retraso) –
provocată neîndoielnic de necesitatea parcurgerii labirinturilor, care ocupă de
asemenea un loc important în creația autorului. Pictorul i-a provocat pe cei
care au ajuns să îi vadă tablourile să găsească propriile semnificații și
soluții de ieșire din traseele întortocheate plăsmuite de el cu gândul la
alegerile, precum și la îndoielile și întoarcerile din drum la care viața ne
obligă mereu. Folosind cel mai adesea o paletă de culori grave, închise,
pictorul ne pune în drum o lume de capcane și tenebre, provocări la care
trebuie să medităm pentru a afla calea de a le înfrunta. Și pentru că în viață
nu trebuie niciodată să uităm de aproapele aflat în nevoie, de cei care se
confruntă, la propriu, cu încercări grele de viață, Alexis Fernández Arce a
decis să ofere banii obținuți din vânzarea tablourilor expuse cu această ocazie
compatrioților săi rămași fără locuințe în urma trecerii uraganului Matthew
prin Cuba.