Desfăşurat anul
acesta la concurenţă acerbă cu propunerile partidelor de dinaintea alegerilor
prezidenţiale cu 14 candidaţi, dar mai ales cu zgomotul mediatic făcut de
multiplele arestări şi trimiterea spre anchetare a unor foşti şi actuali mari
demnitari acuzaţi de corupţie, teatrul şi-a dovedit încă o dată marea puterea
de seducţie. Ştirile despre dezvăluirile făcute de afacerea Microsoft şi EADS,
imaginile cu arestarea celor doi componenţi ai familiei Hrebenciuc (tatăl şi
fiul) şi alte asemenea care au ocupat ecranele televizoarelor de dimineaţă până
seara, deşi palpitante şi pline de neprevăzut, n-au reuşit totuşi să ţină acasă
marele public care a umplut până la refuz sălile în care s-a desfăşurat a 24-a
ediţie a Festivalului naţional de teatru (FNT) organizat de Ministerul
Culturii, UNITER şi, prin ARCUB, de Primăria municipiului Bucureşti.
Selecţionerul unic şi
directorul FNT, Marina Constantinescu, a încercat şi, de multe ori, a reuşit,
urmărind atent producţiile teatrale ale stagiunii 2013–2014, să dea actualei
ediţii o faţetă diferită de cele precedente. A ales 44 de spectacole ce au fost
prezentate, la un calcul sumar, în 83 de reprezentaţii, făcând posibilă
participarea la FNT a 26 de teatre din Capitală şi 17 din ţară. Orice s-ar
spune, este o performanţă, deşi au fost voci critice care au catalogat selecţia
ca „un fel de toate pentru toţi“. Aş ocupa un spaţiu prea mare pomenind toate
teatrele, trupele şi spectacolele. Pot să scriu doar că, lângă un spectacol
datorat unui mare maestru al scenei, Silviu Purcărete, intitulat Oidip (scenariu original) sau cel al
TNB, „Furtuna“ de William Shakespeare (regizor Alexander Morfov) s-a putut
vedea spectacolul „Trafic“ al tinerei Alina Nelega, montat alături de Compania
„Liviu Rebreanu“ a teatrului din Târgu Mureş, sau excelenta realizare a
Teatrului German din Timişoara cu muzicalul „Cabaret“ de Joe Masteroff,
realizat de coregraful Răzvan Mazilu cu o echipă de excepţionali actori şi
dansatori.
Spre deosebire de ediţiile
precedente, selecţia a cuprins şi trupe independente. Invitat special a fost
spectacolul lui Daniele Finzi Pasca „Donka – O scrisoare către Cehov“, o
excelentă coproducţie internaţională care a ridicat sala în picioare.
Programul a mai
cuprins o serie de lansări de cărţi, printre care volumul „Scrieri despre
teatru“ al lui Tadeusz Kantor sau cele prezentate de editura Nemira: K. S.
Stanislavski: „Munca actorului cu sine însuşi“, Peter Brook: „Spaţiul gol“,
Jerzy Grotowski: „Teatru şi ritual. Scrieri esenţiale“, George Banu: „Scena
Modernă. Miniaturi şi Mitologii“. Toate în colecţia Yorick.
Au avut loc conferinţe
cu subiecte teatrale şi expoziţii dedicate unor mari creatori: Doina Levintza,
Ion Manu şi George Constantin. S-au mai prezentat şi o serie de „ateliere“,
precum „Jurnalism teatral – Lecţie de anatomie a spectacolului“, susţinut de
George Banu şi Marian Popescu, cuprinzând lucrări necesare celor preocupaţi de
analiza mişcării teatrale.
FNT a mai realizat, în
premieră la un festival, un excelent spectacol cu o producţie proprie: West
Side Story concepută de Răzvan
Mazilu. Tot în sprijinul tinerilor actori, programul a inclus pentru prima oară
şi un spectacol special cu participanţii la ultima ediţie a Galei „Hop“ de la
Costineşti.
O noutate este şi
extinderea spaţiilor de desfăşurare a FNT, dar şi aici au fost voci ironice,
spectatorii fiind obligaţi să alerge de la o sală la alta şi, în ultimă instanţă,
de la un oraş la altul (Otopeni, Craiova).
Au fost gazde 15 săli
ale teatrelor bucureştene, împreună cu Centrul cultural „Ion Manu“ din Otopeni şi
cu o sală de cinema din Băneasa, acestora alăturându-li-se şi Galeriile
Artmark, care au organizat, în ultima zi a festivalului, o licitaţie cu
obiecte de artă şi personale ce au aparţinut unor mari artişti.
Dar finalul FNT s-a
desfăşurat la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova cu spectacolul Rinocerii
în regia lui Robert Wilson, reprezentaţia fiind transmisă în direct la Grand
Cinema Băneasa Shopping City.
N-au lipsit din
program nici spectacolele teatrului radiofonic şi nici cele ale teatrului tv.
Deşi stagiunea 2013–2014 nu a fost prea bogată în spectacole de valoare, selecţionerul
unic a reuşit să aducă totuşi, în FNT, cele mai reuşite spectacole preţuite de
spectatori, oferind o şansă de afirmare generaţiilor noi de actori. O întrebare
legitimă, însă: cum poate fi apreciat de marele public un spectacol ca
„Rinocerii“, a cărui regie este semnată de Robert Wilson şi a cărui reprezentaţie
este doar la Craiova? Prin metempsihoză?
Şi totuşi, fatal, au
rămas pe dinafară multe spectacole interesante, printre care cel al teatrului
Bulandra cu piesa Yasminei Reza, intitulată „Artă“, comentat la superlativ în
paginile revistei, care sigur ar fi meritat un premiu, sau cel al Teatrului Naţional,
realizat de Alexandru Dabija, după nuvela lui I. L. Caragiale, „Două loturi“. Şi
poate că ar fi fost foarte interesant de a semnala printr-un premiu simbolic
cel mai prost sau neinspirat spectacol, echivalentul premiului „Zmeura de aur“
din SUA, cum ar fi putut fi considerat cel cu „Scrisoarea“ realizat de Horaţiu
Mălăele la Teatrul Naţional.
Dar abia ce s-a încheiat
Festivalul naţional de teatru, că exact din 3 noiembrie a început Festivalul
teatrului independent, organizat de Fundaţia Godot, în parteneriat cu Teatrul
Luni de la Green Hours, UnTeatru,
Teatrul de Artă Bucureşti, Teatrul
ARCA, In Culise Teatru Pub, Teatrul de pe Lipscani, Teatrul de Sufragerie,
Teatrul Mignon şi Teatrul Coquette.