În cadrul
evenimentului s-au prezentat o serie de spectacole care de care mai
interesante. Pe lângă masiva producție a Teatrului „Nottara“,
care a inclus zece spectacole, publicul s-a bucurat de reprezentații
ale teatrelor din Chișinău, Brașov („Un bilet spre fericire“
de Spiró György), Constanța („Uciderea lui Gonzago“ de
Nedialko Iordanov), Cluj-Napoca („Moarte și reincarnare într-un
cowboy“ de Rodrigo Garcia), Târgoviște („Othello“de
Shakespeare), Timișoara („Hotel PM“ de Andrea Gavriliu), Arad
(„Crima din strada Lourcine“ de Eugene Labiche), Brăila („Jaques
și stăpânul său“ de Milan Kundera), Iași („Pisica verde“
de Elise Wilk) și, desigur, București. Teatrul Metropolis a
prezentat „Efectele razelor gamma asupra crăițelor lunatice“ de
Paul Zindel, Bulandra a oferit piesa „Contra Progresului“ de
Esteve Soler, iar Teatrul de artă - „Dureri fantomă“ de Vasili
Sigarev.
De asemenea, au
fost programate reprezentații ale teatrelor din Cehia („Cabaret
Shakespeare, gol pușcă“de
Vladislav Kracik și Jiří Trnka), Serbia („Pericle“ de
Shakespeare), Slovenia („Livada de vișini“ de A. P. Cehov),
Croația („Ubu Rege“ de Alfred Jarry), Republica Kosovo („The
Bones that come late“ de Teki Dervishi) și Bulgaria („Nora“ de
Henrik Ibsen). Programul a fost completat cu lansări de carte, de
teatru, colocvii, conferințe și alte evenimente.
Două teme principale au direcționat
palmaresul festivalului: relațiile de familie și dramaturgia
maghiară. După modesta piesă „Efecte colaterale“ a tânărului
dramaturg Alexandru Popa, în regia actorului Vlad Zamfirescu, care a
încercat să pună în valoare cât mai exact calitățile piesei,
reușind acest lucru în special datorită distribuției de excepție,
cu Alexandru Repan, Gheorghe Ifrim, Dan Bordeianu, Ioana Calotă și
Nadina Sălăgean, au urmat două spectacole excelente.
Merită menționată producția de la
„Nottara“ – „Familie de artiști“ de Kado Kostzer și
Alfredo Arias, care a oferit regizorului Alexander Hausvater prilejul
să construiască un emoționant și cald spectacol, cu o minunată
distribuție din care fac parte: Florina Cercel, Victoria Cociaș,
Crenguța Hariton, Ada Navrot, Ion Haiduc, Ioana Calotă, Gabriel
Pătru, Gigi Eftimie, Alexandru Mike Gheorghiu, Raluca Jugănaru și
Daniela Tocari.
Piesa prezintă povestea tragică a
unei familii de artiști care este evacuată dintr-un cartier demolat
pentru că acolo trebuie să se construiască o autostradă. Muzica
poartă semnătura compozitorului Tibor Cari, iar decorul - care are
la loc de cinste celebra bulină roșie - este realizat de Carmencita
Brojboiu, coregrafia aparținând Vicăi Bucun, iar costumele fiind
create de Stela Verebceanu. De multe ori povestea din piesă se
aseamănă izbitor cu cea a Teatrului „Nottara“ care, în urma
unei false expertize, a fost silit să se exileze câteva luni prin
alte câteva săli de teatru din Capitală.
Apoi, este de menționat spectacolul
Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Brașov cu excelenta piesă a
dramaturgului maghiar Spiró György (traducere de Zeno Fodor) „Un
bilet spre fericire“, în regia Dianei Lupescu și interpretată
admirabil de Bianca Zurovski și Mihai Bica, scenografia fiind
semnată de Luana Drăgoiescu. Nu sunt cuvinte de laudă pentru
originalitatea acestui text, pentru realizările celor doi interpreți
și, bineînțeles, pentru regizoare, care a căutat și direcționat
cu multă siguranță piesa, fără a o încărca inutil.
Cele două piese au constituit
surprize mai mult decât plăcute prilejuind două vizionări a unor
montări în maniere diferite, dar pline de virtuozitate și
încântătoare ca realizare.
Lucrurile sunt mai complicate în
cazul piesei „Othello“ a Teatrului „Tony Bulandra“ de la
Târgoviște, un teatru cu o existență de câțiva ani și cu o
trupă foarte tânără, dar care aspiră la notorietate. Regizorul
armean Suren Shahverdyan a „tranșat“ capodopera shakespeariană
în două ore și, vrând să explice, a simplificat mult din
mașinăria infernală a piesei. Astfel, Othello nu mai e un
misterios și fascinant maur negru, ci un militar smead, epileptic,
câteodată bântuit de fantasme, care se lasă legat, la propriu, cu
frânghii de Iago. Tânărului Liviu Cheloiu nu-i mai rămâne decât
rolul de a interpreta varianta regizorală. Desdemona nu mai e o
venețiană rafinată, romantică, atrasă de un bărbat fascinant,
cuprinsă de o sexualitate debordantă, ci o copilă care încă
joacă șotron și se urcă pe spinarea iubitului ei veselă ca un
cintezoi - rol de care tânăra actriță Andrada Fuscaș se achită
conștiincios și cu farmec juvenil. Cu Iago (Mircea Silaghi), Emilia
(Ela Ionescu), Bianca (Camelia Pintilie) și Roderigo (Radu Câmpean)
s-a întâmplat în schimb o minune: scăpând de bisturiul
regizoral, au evoluat în limita tăieturilor, în limite normale ale
personajelor. Iago, deși nu mai este un spectru întunecat al
răului, se prezintă în schimb ca un brav ostaș bântuit de
fantasmele geloziei și ale neputinței de a accede la un loc
important lângă Othello.
Interesant a fost și spectacolul
„Livada de vișini“ de Cehov, o piesă emblemă a teatrului
modern, realizat în coproducție de Teatrul „Maribor“ din
Slovenia și Teatrul Național din Ljubljana, despicat de Tompa Gabor
în liniile lui esențiale, prilejuind interpreților realizarea unor
excelente roluri. Astfel, actorii: Ksenija Mišič, Ales Valic, Vlado
Novak, Nataša Matjašec Rošker, Kristian Ostanek, Ivo Ban, Ana
Urbanc, Matija Stipanič, Davor Herga, Mateja Pucko, Maša Žilavec,
Matja Stepanec, Peter Bbostjancik, Nej Ropret și Viktor Meglič
interpretează cu multă înțelegere și adâncime personajele
piesei lui Cehov. Pe lângă multe alte momente remarcabile din
spectacol, foarte original a fost realizat momentul trecătorului.
În alta ordine de idei, ar fi fost
mai mult decât bine ca programul spectacolelor festivalului să
conțină și distribuțiile cu numele actorilor care au jucat, dar
dacă n-a fost, ne-am mulțumit cu datele de pe internet. Dar scriu
asta gândindu-mă la marea masă a spectatorilor obișnuiți la care
face apel înainte de fiecare spectacol directoarea teatrului.
