Sărbătorile au trecut, chiar şi pentru cei
care respectă calendarul religios pe stil vechi, şi, încetul cu încetul, ne
reîntoarcem la activităţile obişnuite şi la ritmul normal de lucru. Cât de
curând, ne vor fi lansate noi invitaţii la activităţi culturale de tot soiul.
Până atunci însă, vă propun o incursiune într-o zonă artistică aparte,
exuberantă, fascinantă, care şi după mai bine de un secol de la apariţie
continuă să trezească interesul specialiştilor, al cercetătorilor, dar şi pe
cel al publicului larg, în egală măsură. Să purcedem, deci, în „Minunatul
univers Jugendstil“.
La sfârşitul anului de care ne-am despărţit
de curând, Forumul Cultural Austriac, împreună cu Teatrul Naţional Bucureşti, a
cărui nouă galerie de artă a găzduit manifestarea, au adus, pentru publicul din
Capitală, o deosebită expoziţie de fotografie, purtând numele pe care vi l-am
dezvăluit deja, având ca subtitlu – şi delimitare geografică totodată – „detalii
arhitectonice din ţările dunărene“. Autorul, Peter Schubert, fotograf şi
istoric specializat tocmai în perioada de sfârşit de secol XIX şi început de
secol XX, a selectat din impresionanta sa colecţie de imagini dedicate stilului
Art Nouveau (peste 12.000) 120 de fotografii reunite în catalogul tipărit al
expoziţiei, iar dintre acestea, 66 au fost expuse pe simezele de la TNB. Din
dorinţa de a surprinde cât mai mult din ceea ce defineşte acest stil artistic,
care continuă să îşi găsească admiratori chiar şi în prezent, Peter Schubert a
pornit la drum prin oraşele bătrânei Europe, pentru a ne uşura descoperirea,
dar a ne şi incita la călătorie totodată şi a putea astfel să descoperim
singuri acele elemente care, în multe locuri, prin toate faţadele împodobite şi
îmbogăţite prin Jugendstil, constituie farmecul şi personalitatea ce au
devenit specifice fiecărui loc în parte.
Având
Dunărea drept fir călăuzitor, vedem cum aceste spaţii geografice sunt unite nu
doar fizic, prin graniţe comune sau prin fluviul care le străbate, dar şi prin
variaţiile unor modele arhitecturale. Vizitatorilor expoziţiei li s-a oferit
prilejul de a face şi comparaţii între diferitele motive din cadrul stilului, aşa
cum au fost ele realizate în oraşele străbătute de fotograf. Şi, pentru a ne uşura
şi mai mult încercarea, imaginile au fost grupate în secţiuni, care merg de la
imaginea de ansamblu, pentru a se deplasa din ce în ce mai mult spre detaliu: Ţări şi influenţe locale, Clădiri publice,
Clădiri de locuit, Construcţii sacrale, Porţi şi uşi, Ferestre, Motive
decorative – muze şi Mândra Dunării; flori şi frunze; îngeri, putti şi copii;
bufniţe, peşti şi alte lighioane. În acest fel, ne plimbăm printre
unduirile care definesc Art Nouveau din Austria şi Germania, prin Cehia, Slovacia,
Serbia, Croaţia, Ungaria, până în Republica Moldova şi România, bucurându-ne
ochii şi sufletul cu arta şi măiestria arhitecţilor şi a fotografului,
deopotrivă. La noi, popasurile s-au făcut în special în Transilvania şi Banat,
zonele tradiţionale de influenţă austro-ungară, la Timişoara, Arad, Oradea,
Sibiu şi Cluj, dar şi la Bucureşti şi – oprire obligatorie în acest context –
la cazinoul din Constanţa. Din punct de vedere coloristic, fotograful a ales
predominant detaliile realizate în acelaşi ton cu faţadele sau cu nuanţe
apropiate de bej, ocru, galben, din care se desprinde uneori cu îndrăzneală
auriul. Din când în când însă, ne surprind imagini care abundă de culoare, ele
fiind mai ales din sfera motivelor florale, realizate din ceramică smălţuită,
imortalizate cel mai adesea în Ungaria. Totodată, ornamentele din fier forjat,
fie de pe faţade, fie de la porţi, au reţinut atenţia artistului, de multe ori
în ciuda intervenţiilor contemporane, cum sunt semnele de circulaţie, care
schimbă aspectul de ansamblu, dar nu reuşesc să ştirbească frumuseţea lucrării.
De altfel, Peter Schubert nu este la prima
expoziţie dedicată Jugendstilului şi nici la prima sa colaborare cu România. Cu
puţin înainte de aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, a fost prezent la
Institutul Cultural Român de la Viena cu o selecţie dedicată tocmai României,
dusă ulterior şi la Institutul Cultural Român din Budapesta. Varianta îmbogăţită
a expoziţiei, cea de care ne-am putut bucura şi în Capitală, a fost prezentată
la Muzeul Leopold din Viena, precum şi în oraşele St. Pölten (Austria) şi Pécs
(Ungaria), poposind apoi şi la noi; iniţiativa s-a desfăşurat cu sprijinul
landului Austria Inferioară, al Comunităţii de lucru a ţărilor dunărene şi al
ICR Viena. 
