Polanski este, fără îndoială ori prea multe dubii, regizorul care ne ajută să redescoperim unul dintre genurile atât de bine explorate în urmă cu zeci de ani, acum pe cale de dispariţie: thrillerul. Construit cu meticulozitate pe fundalul unui conflict politic mondial, atinge perfecţiunea. S-a vorbit despre faptul că ar aduce foarte mult cu realitatea, că există elemente de legătură care te duc cu gândul la personalităţi politice contemporane. Tony Blair ar fi unul, dar legătura este inevitabilă de vreme ce personajul secundar din film, Adam Lang (Pierce Brosnan) este fostul prim-ministru britanic. Modul misterios în care Roman Polanski şi Robert Harris construiesc scenariul aproape că te face să uiţi de orice legătură cu realitatea. În acest mod simplu, fantoma care trebuie să scrie memoriile fostului prim-ministru trebuie să acţioneze condiţionat, dar şi sprijinit de informaţiile ce îi sunt servite. Orice element în plus îi poate pune în pericol viaţa, altfel spus, totul devine o simplă chestiune de alegere. Ori e periculos, ori devine neinteresant. Arta marionetei începe acolo unde personajele îşi termină de spus povestea, iar el continuă să filtreze informaţiile, evenimentele, istoria. Personajul lui Ewan McGregor este extrem de bine pus la punct încă de la început: aproape că te minunezi de prezenţa lui la un interviu pentru un asemenea post. Un bărbat fără prea multe obligaţii, destul de zăpăcit, dar extrem de sigur pe el atunci când începe un lucru, natural şi firesc, dezarmant pe alocuri. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
