În recentul său volum de poezie-rugăciune-meditaţie apărut în editura Galaxia Gutenberg, Dan Bodea, cu umilinţa pământeanului nevrednic dar conştient de aspiraţia sa spre purificare şi înălţare spirituală, continuă dialogul din celelalte lucrări cu Divinitatea, Treimea Cea Sfântă, Cristos Mântuitorul şi Eterna şi Neprihănita Maică Fecioară Maria.

  Parcurgând paginile scrise într-un limbaj omenesc ecleziastic, constatăm că formaţia sa teologică nu-l îndepărtează nicio clipă de OM şi aspiraţia spre esenţa acestuia. Pentru că, însoţindu-l pe autor, am strania senzaţie că discursul său liric se constituie într-o catedrală în care acesta, în liniştea lăcaşului, îngenuncheat, se adresează Celui pe care-L invocă nu atât pentru el, cât mai ales pentru umanitatea în derivă şi suferinţă, alienată şi în pericol de a fi îndepărtată de Divinitate din cauza relelor lumii în care ne aflăm. Dan Bodea se găseşte în această nesfârşită Rugă şi Invocaţie pentru înălţare şi puritate sufletească. Iar din altarul acestei catedrale, poate definită prin însăşi denumirea volumului LA CRUCEA–TREIME SFÂNTĂ. SACRA TRINITAS, acestea sunt auzite deschizându-se Lumina Mântuirii. La rându-mi, nevrednic eu însumi, dintr-un ungher al lăcaşului de taină şi rugă al autorului, mă simt învăluit de gândurile mântuitoare şi purificatoare. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.