Ca de obicei, spre sfârşitul stagiunii, se
aglomerează evenimentele artistice, mai ales că… este vremea festivalurilor de
tradiţie sau, dimpotrivă, a celor cu un pronunţat aspect de noutate. Un exemplu
elocvent în acest sens este prima ediţie
a Festivalului „Celibidache“, menit să omagieze memoria celebrului nostru
dirijor la centenarul naşterii sale, manifestare organizată de fiul său, Serge
Ioan Celibidache, în colaborare cu numeroase instituţii importante din ţară.
Neobişnuit de extins (debutând la 3 mai printr-o conferinţă de presă şi derulat
până în iulie), festivalul include cursuri de măiestrie susţinute de
instrumentişti români şi străini, proiecţia filmelor Grădina lui Celibidache, apoi Celibidache realizat de Jan Schmidt-Garre sau Român născut să dirijeze o lume –
coproducţie TVR. De asemenea, sunt prevăzute expoziţii, dialoguri şi
simpozionul „Despre Celibidache“, la care sunt anunţaţi, ca invitaţi, Mark
Mast, Rony Rogoff, Cristian Mandeal, Dan Grigore şi, firesc, fiul său. Apoi,
lansarea volumelor Despre fenomenologia
muzicală (teza de doctorat a lui Sergiu Celibidache) şi Celibidache, întâlniri cu un om de excepţie de Patrick Lang şi Stephane Muller,
emiterea monedei numismatice comemorative lansate la Banca Naţională (unde
violonista Ida Händel, prietenă a maestrului, mult implicată în festival prin
master-class şi evoluţii în concerte, deşi la o vârstă venerabilă, a dorit să
ne cânte o amplă lucrare de Bach, renunţând însă la cea de a doua piesă anunţată
în program), dezvelirea unui bust în oraşul natal al muzicianului (Roman)…
Toate acestea alături de concerte susţinute de Filarmonica din Iaşi fie „la
sediu“, fie la Ateneul Român, dirijorul Rony Rogoff propunând opusuri de
Schönberg, Bruckner, Korsakov; de Orchestra Română de Tineret sub bagheta lui
Cristian Mandeal, excelentul ansamblu urmând să ofere o partitură compusă chiar
de Celibidache, precum şi o simfonie de Ceaikovski, orchestra atât de apreciată
încă de la înfiinţare revenind pe podium pentru a cânta în compania dirijorului
Markus Theinert, care a optat pentru pagini de Verdi, Milhaud (solist Peter
Sadlo la marimbafon) şi din nou Bruckner; Filarmonica bucureşteană va evolua
sub conducerea binecunoscutului Enrique Garcia Asensio într-un program cu
Abril, Beethoven, Brahms, dar şi cu Mark
Mast la pupitru, în Ravel, Mozart
(solist pianistul Dan Grigore) şi Celibidache – suita românească Haz de necaz. Melomanii vor avea
prilejul să asculte concertul „German Brass Around the World“ şi recitalul
care, sub genericul „Celi’s Friends“, va fi susţinut de Cvartetul Henschel, dar
şi pe cel prezentat de violonista Ida Händel alături de pianistul Misha Dacic,
incluzând şi dificila Sonată nr. 3 de Enescu.
Cei care au devenit fani ai Orchestrei de
Tineret încă de la înfiinţarea acesteia s-au bucurat să aplaude, sub cupola
Ateneului, programul care, sub titlul „Muzica şi magia dansului“, a cuprins
creaţii de Grieg, Bruch, Ravel, Dvor˘ák, Brahms, Koussevitzky, Rahmaninov,
Piazzolla sau Dinicu, la pupitru aflându-se, ca de obicei, Cristian Mandeal.
Se prea poate însă ca o parte dintre iubitorii
muzicii să fi preferat, în acea sâmbătă, spectacolul cu opera Don Giovanni de Mozart în interpretarea
studenţilor de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, pe scena
Operei Naţionale, un eveniment organizat în cadrul Zilelor europene ale Operei.
În regia Andei Tăbăcaru-Hogea şi scenografia Ancăi Albani, personajele au fost
abordate de tineri cu un nivel de pregătire variabil, cu un potenţial
vocal-artistic ce reflectă realitatea pregătirii şi a calităţii celor de la
clasele de canto şi de operă, pe scenă apărând Jean Kistof Bouton, Stanca
Manoleanu, Daniel Filip, Ionuţ Hotea, Florina Ilie, Mădălina Baru, Radu Ion,
Daniel Pascariu. Trebuie să recunosc faptul că l-am apreciat pe tânărul dirijor
Gabriel Bebeşelea, care a reuşit performanţa de a face orchestra studenţilor să
sune adesea chiar foarte bine şi, totodată, de a omogeniza ansamblurile
vocale, evitând decalajele sau „accidentele“ (excepţie făcând nefericita idee
de a plasa două cvartete de coarde în lojile laterale, încercând să cânte împreună
cu orchestra din fosă, rezultatul fiind… o cacofonie greu de imaginat).
Sunt zile în care Opera din Timişoara îşi
continuă festivalul cu producţii atractive, pregătindu-se să participe şi la
Festivalul Operei din Cluj, care va debuta la 20 mai şi se va desfăşura până la
sfârşitul lunii lui Florar, oferind în fiecare seară spectacole de referinţă
ale teatrului gazdă, dar şi ale operelor-surori din ţară, într-o „întrecere“
care se anunţă de real interes şi, oricum, de anvergură.
La Opera din Bucureşti se pregăteşte noua
producţie cu Elixirul dragostei de Donizetti, pentru 20 mai, chiar dacă
nici până acum nu s-a precizat oficial distribuţia de premieră…
Şi se mai speră ca Opera din Iaşi să revină,
cât de curând, pe scena „de acasă“, pentru că renovarea Teatrului Naţional se
apropie de sfârşit, după aproape şapte ani de aşteptare şi de chin pentru artiştii
nevoiţi să susţină stagiunea în spaţii mai mult sau mai puţin adecvate. Ar fi, într-adevăr,
un eveniment…
.jpg)
