În
cartierul prin care-și purta Mircea Eliade mioapa adolescență, pe
strada Plantelor colț cu Mântuleasa, a apărut în cenușiul
cetății, fardat de albul zăpezilor de-acum, o nouă oază de artă
– Galeria „Anca Poterașu”. Aceasta găzduiește până la 15
martie expoziția de pictură Light
Falls a
tânărului plastician
Dragoș Bădiță.
Absolvent al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca,
Dragoș Bădiță a participat la expoziții colective de mare
anvergură internațională: Chinese Soup (2014), National Portrait
Gallery (Londra, 2015), Scottish National Portrait Gallery
(Edinburgh, 2015), Ulster Museum (Belfast, 2016). A avut și
expoziții personale în România și în Europa: Lateral Art Space
(Cluj, 2012 și 2013), Muzeul Județean Bistrița-Năsăud (2016),
Lucerna (Elveția, 2016), Copenhaga (Danemarca, 2013), Berlin,
Londra, Mallorca, Gent, Atena etc.
Lucrările
sale în ulei – ai zice că este vorba de o caligrafie a luminii –
redau și alcătuiesc un univers cosmic pe care rațiunea nu-l poate
cuprinde pe de-a-ntregul. Inima încearcă să dezlege tot înțelesul,
imaginea devenind miez Universului, sacralitate și uimire profană.
Lucrările din prezenta expoziție sunt în majoritate picturi în
cerneală realizate de artist în Irlanda, la Ejuk Art Centredin
Husavik.
Esențializarea
spre care tinde pictorul român trimite spre stilul lui Magritte, așa
cum umbra ar aluneca peste unda apei fără să-i atingă străvezimea
și fără s-o tulbure. Între tablourile așezate ca într-un vacarm
de liniști pe simeze, „Pupila”cu
ale ei pulsații ne atrage și ne absoarbe în lumina ei. Undeva, ca
o părere ce-și caută chip, o ființă umană privește dincolo de
cercul planetei abia ghicite – un semn de viață în hăul-univers.
Între toate însă, lucrarea video „Vertigo” ne răstoarnă
toate reperele cardinale știute. Arborele își înfige coroana în
adâncul din noi și își răsfiră rădăcinile în cer într-un
vals-balans-rostogolire-popas-plutire-afundare în albastru, ca mai
apoi să ni se pară firesc și ecoul umbrelor și țipătul mic al
greierilor din ierburile cerului.
Lucrări
stranii, peisaje selenare și locuri familiare, o geometrie a
formelor de indicibilă lumină – diafană și sobră totodată.
Expoziția este o invitație la călătorie în lumea văzutelor și
nevăzutelor, între liniște și neliniște, între rătăcire și
integrare în oceanul planetar al luminii. Iată ce încearcă – și
reușește – Dragoș Bădiță să creeze prin arta sa, adăugând
tăcerii un chiot de lumină.
