E
o seară friguroasă de iarnă. Ieșim din casă ca să răspundem unei invitații
pornite de la Paris spre lumea întreagă. Francezii au ales ziua de 14 ianuarie
ca să comemoreze atentatul de la Charlie Hebdo din 7 ianuarie 2015. Librăria
franceză Kyralina, din București, cu sprijinul Institutului francez, este gazda
primei ediții a Nopții lecturii, eveniment născut la propunerea Ministerului
Culturii din Franța. La vremea înserării, se adună, în biblioteci și librării
din numeroase țări, editori, scriitori, actori și cititori, ca să se bucure de
lectură, evenimentul reînviind astfel seratele de odinioară.
Cartea
aleasă pentru cititorii francofoni din România este „Hors-piste en Roumanie.
Récit du promeneur” (2016, éditions L’Harmattan, Paris) (Dincolo de drum în
România. Povestirea călătorului). Autorul, Grégory Rateau, scenarist și
realizator de filme documentare, stabilit de ceva timp la noi, ne conduce prin
lectura sa într-o călătorie cu tramvaiul 5 din Capitală, apoi la țară, de
Ignat, la tăierea porcului, și apoi la casa bunicii prietenei sale, într-un sat
argeșean.
După
mai puțin de două săptămâni, același primitor Institut francez găzduiește
Noaptea ideilor, aflată la cea de-a doua ediție, de această dată cu anvergură
internațională, în 2016 evenimentele desfășurându-se numai la Paris. Propunerea
a pornit de la Ministerul francez al afacerilor externe, în colaborare cu
instituția similară din Germania, din dorința declarată de a asocia locurile în
care ia naștere și este împărtășită gândirea contemporană, pentru ca
intelectuali, cercetători, artiști să vorbească marelui public, în încercarea
de a imagina lumea de mâine. În București, Noaptea ideilor înseamnă organizarea
concomitentă a trei ateliere susținute de experți în domeniile alese
(societate, știință, educație), pornind de la tema generală a manifestării: „O
lume comună”. Particip la prelegerea-dezbatere „Cum învățăm să lucrăm împreună,
în echipă, într-o societate care nu practică acest lucru”, susținută de Simona
David-Crisbășanu. Prin proiecte de educație non-formală și coaching,
lectorul și colaboratorii ei din Asociația ROI au reușit să îmbunătățească
performanțele școlare și să reducă nivelul agresivității în câteva licee cu
profil tehnic din București și din țară.
O
noapte de trei ori albă
Acest
încărcat program nocturn m-a determinat să revin asupra unui subiect pe care
începusem să mă documentez încă de toamna trecută. La acea vreme, aglomerarea
de evenimente a fost și mai pregnantă: noaptea dintre 30 septembrie și 1
octombrie 2016 a fost de trei ori albă, prin desfășurarea concomitentă a Nopții
cercetătorilor europeni, a galeriilor de artă și a bibliotecilor, care au avut
loc atât în București, cât și în alte orașe din țară, iar în cele trei
săptămâni care au urmat s-au desfășurat alte cinci evenimente similare.
A
ajuns la modă să organizăm evenimente culturale când ar trebui să mergem la
culcare, ca și cum oamenii ar fi fost brusc loviți de o epidemie de insomnie.
Există aproape douăzeci de „nopți” de-a lungul anului, unele cu vechime și deja
așteptate de public, altele mai „tinerele”, care trebuie să treacă proba de foc
a timpului. De altfel, am descoperit și cazuri de abandon, evenimente care după
una-două ediții au dispărut, „Noaptea devoratorilor de poezie”și „Noaptea
studiourilor de fotografie”. Chiar și așa, 2016 a însumat 17 ocazii în care
iubitorii de artă, de film, de carte, de poezie, de industrii creative au
renunțat la orele de somn pentru a experimenta în mod diferit o pasiune.
De
la francezi vine insomnia
Am
încercat să aflu care a fost punctul de plecare al acestor insomnii educative
și am constatat că totul ni se trage de la francezi, de la care ne-am inspirat
de atâtea ori și în alte epoci ale istoriei noastre. La originea fenomenului
stă evenimentul lansat în 1981 de Jean Marie Boursicot, intitulat inițial „Friandises”
și redenumit ulterior „La Nuit des Publivores”, și preluat la noi ca
„Noaptea devoratorilor de publicitate” din 1995. Un deceniu mai târziu, tot în
Franța, se năștea Noaptea muzeelor, care a adunat deja o duzină de ediții și la
noi, și are o anvergură din ce în ce mai mare cu fiecare an care trece. De
fapt, NM este cea care a deschis drumul insomniilor noastre, căci de la ea s-au
inspirat diferite instituții și asociații în organizarea propriilor evenimente
nocturne. Seria include Noaptea institutelor culturale (NIC) și Noaptea albă a
galeriilor de artă (NAG), care au aniversat zece ani, Noaptea albă a filmului
românesc și Nocturna bibliotecilor, ajunse la șapte ediții, Noaptea agențiilor
de publicitate (șase ediții). Aspiră la același statut Noaptea literaturii
europene și Noaptea albă a creatorilor și designerilor de produs, organizate în
mod constant în ultimii cinci ani, dar și evenimentele mai recente, apărute în
2014 (Noaptea studiourilor de arhitectură, Noaptea caselor) sau 2015 (Noaptea
albă a teatrului independent, Noaptea ONG-urilor studențești și Noaptea albă a
poeziei, aceasta din urmă fiind asociată FILIT – Festivalul Internațional de
Literatură și Traducere de la Iași), precum și Noaptea cărților deschise,
propunerea din 2013 a Editurii Litera cu ocazia Zilei internaționale a
cărților. O situație deosebită este Noaptea de Sânziene, organizată începând
din 2007 de Asociația Prietenii muzeelor Minovici (devenită între timp
Asociația Patrimoniu pentru viitor) în livada vilei Minovici, care a avut și
niște ani de pauză, și a cărei ultimă ediție s-a desfășurat în curtea de onoare
a Muzeului Național de Artă al României. Un alt caz fără o periodicitate clar
stabilită este al Nopților culturale organizate de Asociația Studenților de la
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Proiectul a început în 2012 și
însumează peste 20 de evenimente dedicate unui număr de 11 culturi și limbi
diferite.
Sunt
multe nopți de nedormit și cu siguranță că în spatele fiecăreia dintre ele se
află numeroase nopți de veghe ale celor care au în grijă organizarea
evenimentelor. Ce îi motivează? De ce au apărut toate aceste „Nopți” care țin
în special de zona culturală? Numitorul comun este, neîndoielnic, dorința de
apropiere de publicul larg, de a trece de grupul restrâns de specialiști sau de
urmăritori fideli, pentru a face cunoscute toate tipurile de activități pe care
fiecare le desfășoară pe întreg parcursul unui an. Pe de altă parte, efortul de
comunicare și de coordonare între organizațiile participante duce la o mai bună
cunoaștere și apropiere între oameni și entități care acționează în același
domeniu. Este ceea ce s-a întâmplat cu Noaptea muzeelor după constituirea
Rețelei naționale a muzeelor din România (RNMR), care a preluat organizarea și
promovarea evenimentului. Explorând paginile web, am regăsit des formularea
„punte de comunicare” printre scopurile declarate, precum și dorința de a
deveni o prezență mai vizibilă, mai activă, în viața culturală a orașului și de
a (re)apropia publicul de oferte culturale dintre cele mai diverse. Privind
lucrurile mai în profunzime, epidemia de „cultură în detrimentul somnului” este
chiar un demers necesar, legat de adaptarea la realitățile modului de viață
actual.
Este
interesant de explorat și ce anume ne face pe noi, vizitatori sau spectatori,
să renunțăm la binefăcătoarea odihnă pentru a deveni actori pe scena acestor
nopți. Cu mai bine de un deceniu în urmă, când NM intra în viața noastră, unul
dintre argumentele forte ale participării era posibilitatea vizitării gratuite
a spațiilor muzeale. Pe măsură ce a trecut timpul și evenimentul a intrat în
obișnuit, îmi place să cred că interesul vizitatorilor este susținut și de alte
rațiuni, nu doar cele financiare. Mai ales că multe dintre muzee au lunar câte
o zi cu acces gratuit.
Pe
de altă parte, acest argument nu era oricum valabil în cazul NIC, NAG ș.a.,
unde oricum nu există taxe de intrare nici în restul anului. În aceste
condiții, există posibilitatea ca anii care s-au scurs să fi estompat tentația
stimulentului pecuniar, și să fi intervenit în schimb o serie întreagă de alți
factori motivaționali, legați de dinamica specifică a evenimentelor. În primul
rând, deoarece suntem în număr mare afară din casele noastre la ore altfel
imposibile, aceste nopți ne restituie orașul, ni-l fac din nou accesibil în
ciuda întunericului, pe străzi și în zone care nu aparțin circuitelor obișnuite
ale petrecăreților de weekend în Centrul vechi. Nopțile devin prilej de
regăsire, de reîntoarcere la modul clasic de a socializa, de a ieși din
izolarea la care ne obligă adesea ritmul obișnuit al vieții, pentru a ne afla
fizic, dar și mental și spiritual în prezența altora.
Între umbrele nopții, ceea ce ziua vedem
clar și poate chiar banal ni se dezvăluie plin de mister, ne trezește
curiozități și dorințe de a explora și de a afla alte fațete ale unor lucruri
„prea binecunoscute”. Chiar prezența iluminatului artificial pune în valoare
detalii trecute cu vederea altădată. Găsim merite intrinseci dramatismului
oferit de niște reflectoare meșteșugit orientate spre a spori mesajul lucrării
pe care o încadrează. Mai mult decât atât, în ocazii ca Noaptea caselor, a
agențiilor de publicitate sau a studiourilor de arhitectură putem pătrunde în
teritorii greu accesibile sau refuzate de obicei profanilor.
Timpurile
verbale ale galeriilor
Cu
gândul de a vă trezi curiozitatea pentru anul acesta, vom încerca în cele ce
urmează să surprindem puțin din atmosfera a două din evenimentele toamnei
trecute. Având o vechime diferită pe „piața” de profil, Noaptea albă a
galeriilor de artă (NAG, ajunsă la cea de-a zecea ediție) și Noaptea caselor
(NC), care nu a apărut decât în 2014, au avut loc în 2016 la doar două
săptămâni una după cealaltă, o seamă dintre destinații (galerii de artă
amplasate în imobile vechi) fiind prezente pe harta amândurora, și creând
astfel o punte de legătură între ele.
Pentru
a marca un deceniu de artă contemporană văzută printre umbre și lumini de
reflectoare, NAG 2016 a însemnat, în primul rând, organizarea de circuite de
galerii nu doar în București, ca până acum, ci și în alte nouă orașe din țară.
În plus, în Capitală au existat trei momente deosebite care au făcut legătura
prezentului cu ceea ce a fost și ceea ce va să fie, precum și legătura dintre
artiștii de aici și din alte colțuri ale României. O privire către trecut a
fost reunită în expoziția „NAG Retrospect: Memory leaks”, care a adus în
spațiile de la ARCUB Gabroveni lucrări reprezentative din edițiile anterioare,
picturi, sculpturi, montaje video-audio, întregite cu o serie de creații noi,
la prima întâlnire cu publicul. Momentul actual s-a dezvăluit într-o clădire de
patrimoniu, datând din 1890, care astăzi poartă numele Rezidența Scena9 (str.
I. L. Caragiale 32), în amalgamul de expoziții pe care Suzana Dan, președinta
Asociației Ephemair (cea care a inițiat și continuă să organizeze NAG an de an)
le-a adus laolaltă din toate cele zece orașe participante, sub umbrela
generoasă a titlului „No Man’s Land – zece discursuri curatoriale din
arta contemporană românească”. Din pivniță până în pod, ba chiar și în
dependințele din curte, am avut ocazia să pătrundem în universul unor artiști
ale căror opere este mai dificil să le descoperim prin propriile simțuri, în
alte circumstanțe. Expozițiile nu au fost disponibile doar o noapte, ci au
rămas deschise timp de o lună, perioadă în care s-au organizat și activități
complementare, tururi ghidate și ateliere pentru copii.
Pe
parcursul unei nopți speciale, am putut să deschidem puțin și ușa către viitor,
explorând ceea ce va fi în curând Muzeul de Artă Recentă (MARe), aflat în
construcție pe bd. Primăverii. Rod al unei inițiative private, acest muzeu își
propune să prezinte arta românească și internațională a ultimei jumătăți de
secol, atât prin colecția sa permanentă, cât și prin expozițiile temporare și
evenimentele cu caracter educativ pe care le va găzdui. Deocamdată a ales să se
alăture NAG 10 cu o expoziție de o noapte, prima în sediul propriu, intitulată
„Mai mult decât abstractul” (MAMUCA). Deși aflasem că e un proiect nefinalizat
deocamdată, tot am fost surprinsă să pătrund în spațiul unui adevărat șantier,
și să constat că vizitatorii erau întâmpinați cu căști de protecție. Cele 25 de
lucrări expuse, parte a patrimoniului stabil al viitorului muzeu, erau
instalate la subsol, spațiu labirintic ce pare să definească MARe, iar între
ele am avut bucuria reîntâlnirii cu Ion Țuculescu, Horia Bernea, Paul Gherasim.
Surprinzătoare pentru gazde a fost reacția multora din vizitatori, care și-ar
fi dorit ca spațiul de expunere să rămână în stadiul acela și să nu mai fie
finalizat și finisat, sugestie care nu va fi însă pusă în aplicare.
Hărți
populare și spații intime
Pe
harta nopții erau prezenți peste 90 de participanți, mulți vernisând expoziții
cu această ocazie, ceea ce a făcut ca alegerea pe criterii de conținut să fie
misiune imposibilă. Am optat pentru criteriul geografic și m-am îndreptat spre
Calea Victoriei și străzile adiacente. M-am bucurat să văd strada animată mai
ceva decât ziua, deși era trecut de miezul nopții, și grupurile de pasionați de
artă, sau doar de curioși, mișunând de la o galerie la alta.
Mai
târziu, la câteva mici galerii din preajma Grădinii Icoanei, am avut senzația
că încalc intimitatea gazdelor, pătrunzând, ca un anonim fără invitație, la o
petrecere unde toți ceilalți se cunoșteau între ei și se simțeau foarte bine
împreună. Deși straniu, contextul are și avantajul de a transforma vizita în
ceva mult mai personal, căci apropierea fizică te obligă la interacțiune, la
apropiere spirituală, și de la un simplu „Bună seara” se poate ajunge la
conversații pline de substanță. La începutul serii, totul este perfect
organizat și pus la punct. Mai apoi, în orele mici ale nopții, ceea ce ni se
înfățișează este o neglijență voită, o devălmășie de recipiente goale,
abandonate, în ton cu atitudinea boemă pe care le-o atribuim în general
artiștilor.
Am
regăsit același gen de atmosferă și la Noaptea caselor (NC), îngemănată cu
multă curiozitate și cu bucuria descoperirii unor spații privilegiate, ascunse
uneori, la propriu, în fundul curții, acolo unde nu te-ai aștepta să găsești
decât bălării. A fost noaptea în care, oricât ai fi încercat să scapi, nu aveai
cum să rămâi în postura de spectator pasiv al unor evenimente, privitor de la
distanță, ci te vedeai obligat să participi activ, într-un joc, într-o
discuție, într-un dans, tot atâtea prilejuri de a cunoaște oameni și locuri,
alături de poveștile lor de acum ori de demult. Pe hartă, (doar) 15 puncte de
interes, destul de bine grupate, astfel încât să fie abordabile în decurs de
câteva ore, timp în care, mergând de la o casă la alta, mă înveseleam de
fiecare dată când mă încrucișam cu alte grupuri de plimbăreți nocturni, pe care
îi recunoșteam cu ușurință ca fiind animați de același interes după harta din
mână sau din frânturile de conversație purtate de vânt. Uneori, schimbăm între
noi câte un surâs complice, de cunoscători, și apoi ne vedem de drum, pentru a
ne revedea ceva mai târziu, în altă parte.
În
loc de concluzie, voi parafraza sloganul adoptat de Nocturna bibliotecilor de
anul acesta, spunând că nopțile acestea voit insomniace ne fac să dormim mai
puțin pentru a ști mai multe, și pentru a ne apropia unii de alții.