Mai
repede decât ne-am fi dorit, perioada care, în ciuda zilelor extrem de scurte,
este cea mai frumoasă și luminoasă din an, s-a încheiat. Revenim la rutină, la
activitățile obișnuite de zi cu zi. Vă propun să mai păstrăm puțin atmosfera
specifică, rememorând momentele frumoase oferite de institutele culturale
pentru publicul fidel, în ultimele zile ale lui 2016.
Așa
cum ne-au obișnuit în ultimii ani, Institutul italian de cultură și Institutul
Balassi au tras cortina peste agenda încărcată de evenimente din 2016 cu câte
un concert de muzică clasică, deopotrivă așteptat și îndrăgit de publicul
fidel. La adăpostul binecuvântat al Catedralei „Sf. Iosif”, Orchestra română de
tineret, sub bagheta inspirată a maestrului Cristian Mandeal, a adus la viață
lucrări ale compozitorilor italieni din secolele XVII–XIX, culminând cu
binecunoscutul Adagio de Albinoni. Solistul organist, Giorgio Benati, sosit de
la Verona, a făcut ca nu doar instrumentul său să vibreze, ci și atmosfera din
biserică și sufletele celor prezenți, care au avut astfel parte de o seară
fermecată.
Mereu
dornic să sprijine tinerii muzicieni, Institutul maghiar din București a
oferit, pentru tradiționalul său concert de Crăciun, oportunitatea unui recital
individual pianistei Lucia Cristina Iordache, încă studentă, dar câștigătoare
în anul care a trecut a premiului publicului la a XII-a ediție a Festivalului muzicii
maghiare. Cu un program care ne-a purtat de la Bach la Schumann și apoi la
Bartók, tânăra interpretă ne-a dăruit cu pasiune câteva momente speciale de
încântare muzicală. Pentru 2017, Institutul Balassi va susține în toate
programele sale muzicale prezența lucrărilor semnate de Zoltán Kodály,
compozitor și muzicolog, dar și pedagog, de la a cărui trecere în neființă se
împlinește o jumătate de veac.
Metoda de predare a muzicii care îi poartă numele a intrat, la sfârșitul anului
2016, în patrimoniul imaterial al UNESCO.
Ritmurile
tradiționale au fost adesea izvor de inspirație pentru marea muzică și sunt
mereu cele care ne apropie spiritual de minunea Crăciunului. Regăsim de fiecare
dată în colindele care vestesc Nașterea Domnului aceeași bucurie și aceeași
prospețime, de parcă le-am fi plăsmuit noi, deși poartă în esența lor sufletul
tuturor generațiilor care ne-au precedat. O sporită bucurie a fost concertul de
colinde grecești intitulat „Hristos se naște, bucurie în lume”, susținut de un
grup de instrumentiști atenieni și de corul mixt „Romiosini”, promovat de
Fundația Culturală Greacă și găzduit, la rândul său, de un locaș sfânt:
Paraclisul Bunavestire al Ambasadei Republicii Elene la București. Dincolo de
coloanele de templu antic ce străjuiesc pridvorul, am avut surpriza de a păși
într-o biserică ortodoxă ce se aseamănă întru totul cu ale noastre, în care au
răsunat acordurile colindelor tradiționale adunate de pe tot cuprinsul Greciei
continentale și insulare, alături de câteva cântece românești. Surpriza cea
mare a fost dată de veselia și vivacitatea liniei melodice a acestor colinde,
profund diferite de sonoritățile grave, melancolice, pe care le transmit
cântările noastre.
Și
pentru că în zi de sărbătoare nu pot lipsi bucatele tradiționale, Centrul Ceh a
pus la cale un atelier susținut de Alena Klimešová, profesoară de limba cehă,
în decursul căruia participanții au făcut biscuiții tradiționali cu vanilie – Vanilkové
rohlíčky – și au aflat mai multe detalii despre cum se sărbătorește
Crăciunul în Cehia. Iar Polonia vecină a fost, pe durata unei nopți lungi de
iarnă, subiectul evenimentului organizat de Asociația studenților din
Facultatea de limbi și literaturi străine, cu susținerea Institutului polonez,
în cadrul proiectului lor periodic ce poartă numele de „Nopți culturale”,
ocazie cu care s-a vorbit și de tradițiile culinare de sezon, dincolo de
momentele de muzică, film, literatură și teatru.
Finalul
acestui periplu cultural ne va duce tocmai în îndepărtatul Mexic, acolo unde
există tradiția ca în fiecare an să se reconstituie călătoria Fecioarei Maria
și a lui Iosif, în căutare de adăpost în Betleem. Ambasada Mexicului a
organizat pentru noi „Las posadas navideñas”, între 16 și 24 decembrie, în
mereu primitorul sediu al Institutului cultural român. După ce ne-a introdus în
semnificațiile acestui obicei, ambasadorul Arturo Trejo a invitat publicul să
intre într-unul din cele două grupuri, cel al pelerinilor care cer sălaș, și
cel al gazdelor care inițial refuză să primească oaspeți, dar apoi își deschid
larg porțile casei pentru Fiul Domnului. Având în mână lumânări aprinse, s-a
pornit un dialog cântat, o melodie similară unui colind. După ce pelerinii sunt
primiți la adăpost, tradiția spune că trebuie spartă „la piñata”, un fel de
minge din carton umplută cu dulciuri și fructe uscate, care are pe exterior
șapte colțuri, simbol al celor șapte păcate capitale din religia catolică. Cel
care o lovește cu bastonul, trebuie să fie legat la ochi, ca semn al credinței
profunde, oarbe, însă momentul face de fapt deliciul copiilor, bucuroși apoi să
ia cât mai mult din dulcea pradă. Obiceiul se încheie, așa cum se întâmplă și
la noi, cu gazdele care îi poftesc pe toți să se încălzească servind o băutură
caldă, și să prindă puteri cu o gustare tradițională, pentru ca anul care
începe să fie plin și îmbelșugat, și petrecut cu voie bună.
