British
Medical Journal – ediţia în limba română este, şi prin numărul din
februarie 2013, nu numai o publicaţie consistentă, ci şi un model de expunere a
unor valoroase experienţe, observaţii şi opinii de maximă actualitate. Nu doar
editorialele, analizele şi studiile aprofundate se află în atenţia editorilor,
ci şi unele anunţuri şi ştiri, „amănunte“ aparent. Chiar şi în acestea din urmă,
răspunderea şi transparenţa totală răzbat din atenţionări ca: „Oficialii SUA
avertizează 39 de ţări cu privire la expunerea la hantavirus a turiştilor care
au vizitat parcul Yosemite“ sau „Operaţiunea 
globală declanşată împotriva
medicamentelor contrafăcute închide 18.000 de farmacii de pe internet“. Mai aflăm
noutăţi şi despre iniţiative meritorii, exemple demne de urmat. De pildă,
femeilor însărcinate din Marea Britanie le este oferit vaccinul împotriva tusei
convulsive pentru a proteja nou-născuţii, în contextul creşterii numărului de
cazuri şi a mortalităţii. O idee bună pentru toţi cei care ţin la bunul lor
renume, se degajă şi din „Supravegherea post-comercializare a dispozitivelor
medicale: noua strategie americană“.
„Coloana
vertebrală“ a publicaţiei – materialele cu greutate – au în vedere beneficiari
ai serviciilor de sănătate de toate vârstele şi, deopotrivă, nevoile de
documentare ale personalului medical. Unul dintre editoriale este dedicat
obezităţii la copii şi adolescenţi. Cercetarea vine în ajutor cu o analiză
sistematică privind riscul de boală cardiovasculară la copiii sănătoşi şi
asocierea lui cu indicele de masă corporală. Copiii rămân în atenţie cu un răspuns
competent la întrebarea „Ce factori influenţează prognosticul la copiii cu tuse
acută şi infecţii respiratorii în unităţile de medicină primară?“.
Un alt
important editorial este dedicat vârstei a treia, cu „Promovarea sănătăţii şi
ameliorarea supravieţuirii la vârste foarte avansate“. Iar cercetarea îi vine
în ajutor şi de astă dată, cu „Stilul de viaţă, factorii sociali şi supravieţuirea
după vârsta de 75 de ani: studiu populaţional“.
O
descoperire recentă: factorul reumatoid este mai răspândit decât se credea şi
ameninţă sănătatea pământenilor pe termen lung. O demonstrează studiul
intitulat: „Factorul reumatoid crescut şi riscul de artrită reumatoidă pe
termen lung: un studiu prospectiv, de cohortă“. Fenomenului îi este consacrat şi
unul dintre editoriale: „Prevalenţa factorului reumatoid pozitiv la nivelul
întregii populaţii“.
Întrajutorarea
medicală este prezentă în analize ca „Adaptarea ghidurilor de recomandări
clinice la conceptul de multimorbiditate“. În legătură cu ghidurile, se publică,
concomitent, opinii şi recenzii, într-un material convingător intitulat
„Ghidurile clinice trebuie să reflecte totalitatea cunoştinţelor, nu doar pe
cele furnizate de studiile clinice“.
Nu
sunt neglijate nici aşa-zise „amănunte“, cu efecte mari, uneori, în viaţa şi în
starea de bine a oamenilor. Lor le este consacrată rubrica „Minerva“, care
vorbeşte, de astă dată, despre stimularea olfactivă cu ulei de levănţică, ce poate
reduce căderile şi starea de agitaţie în cazul rezidenţilor din căminele de bătrâni.
Cineva observă că muzica de operă zugrăveşte adesea simptomele unor boli (nu
doar prezenţa tuberculozei), iar altcineva constată că infecţia urinară cu Escherichia coli provine de la carne şi
de la animale. (Este ea o zoonoză? Aceasta ar fi presupunerea.)
Un
loc aparte ar trebui să-l ocupe în revistă „Noua şi ambiţioasa strategie de sănătate
a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii“. Editorialul este, însă, trecut printre
altele: începe în partea de jos a paginii 4 şi se termină pe pagina următoare.
Un profesor de politici sanitare din Marea Britanie, David J. Hunter, susţine
argumentat proiectul. E momentul să ne ocupăm acum de sănătate, se întreabă
acesta, când avem de soluţionat atâtea alte probleme? Tot el răspunde: în mod
categoric, da. Pentru că starea de sănătate influenţează puternic starea
economico-socială a populaţiei. Proiectul are în vedere, pe de o parte, îmbunătăţirea
sănătăţii în ţările membre OMS, cu ştergerea inegalităţilor dintre ţări şi
chiar în interiorul aceloraşi state, iar, pe de altă parte, preconizează
extinderea interesului şi a preocupărilor pentru sănătate şi în afara instituţiilor
medicale, la scara întregii societăţi. Nu în ultimul rând, miniştrii sănătăţii,
guvernele în întregul lor trebuie ajutate/stimulate/somate de populaţie să ia
decizii benefice şi să nu piardă timp. Autorul articolului ajunge însă rapid la
concluzia pe care o subliniază energic: „Reuşita proiectului Health 2020 este condiţionată de
stimularea voinţei politice“.
