Fără
a aduce repere cu adevărat deosebite, stagiunea muzicală bucureșteană își
continuă „mersul“ săptămânal, la sala Radio atrăgând atenția programarea unor
dirijori cu câte două apariții pe podium, deși nu știu dacă în timp s-au
remarcat în așa măsură încât să justifice un astfel de „serial“. Spre exemplu,
libanezul Lubnan Baalbaki a condus Orchestra de cameră, la 17 februarie, optând
pentru lucrări clasice – Mozart, Beethoven, în colaborare cu pianistul Horia
Mihail. După exact o lună, la 18 martie, se va afla la pupitrul Orchestrei Naționale
pentru a „ataca“ o simfonie mozartiană, dar și o „Suită andaluză“ de Khalife,
în care însuși compozitorul va cânta la lăută, iar Abeer Nehme va susține
intervențiile vocale. O posibilă experiență inedită, care poate va trezi
interesul melomanilor, destul de puțin tentați, totuși, în ultima vreme, să
intre în sala de concert.
Nu știu
ce legătură are Khalife cu atmosfera andaluză, dar cu siguranță pianistul
spaniol Josu Okineña a adus specificul iberic în lucrarea „Nopți în grădinile
Spaniei“ de De Falla, abordată cu rafinament, suplețe și coloristică bogată, în
seara de 19 februarie, derulată chiar sub acest generic sugestiv, în compania
Orchestrei Naționale care a interpretat și suita „Espagña“ de Chabrier. După
pauză însă, s-a cântat o simfonie de Beethoven, care nu prea am înțeles ce
legătură avea cu lumea însoritei Spanii, evocate în titlul propus pe afiș. Se
prea poate ca structura concertului să fi fost aleasă de dirijorul Nicolae
Moldoveanu, sosit din Elveția, dar dacă s-a dorit acel generic al serii, o
tratare unitară a programului ar fi trebuit să rămână în registrul hispanic
prin alte partituri celebre inspirate de muzica din peninsulă – poate
Ceaikovski, poate Ravel. Oricum, ansamblul a sunat bine, dar l-am preferat pe
Nicolae Moldoveanu în ipostaza de organist, etalată în urmă cu un an la Ateneu.
Și totuși, în 26 februarie va urca din nou la pupitrul orchestrei, de această
dată în opusuri romantice – Schumann, solist fiind excelentul violoncelist
Răzvan Suma, recent numit director al formațiilor Radio, și Ceaikovski.
Întâmplarea
face ca, în paralel, Filarmonica să fie condusă de un spaniol mult apreciat –
David Ghiménez-Carreras, nepotul vestitului tenor –, abordând, la rândul său,
de asemenea în două concerte, joi și vineri, pagini de De Falla, decupate din
opera „La vida breve“. Apoi, va dirija Șostakovici (cu violonistul Răzvan
Hamza) și Mahler, realizând astfel – voit sau nu – o incursiune în marea muzică
a secolului trecut.
Sâmbătă,
27 februarie, spectatorii vor putea opta între concertul corului „Madrigal“ – prin
care, la Universitatea Națională de Muzică, va fi omagiat fondatorul
ansamblului, Marin Constantin, care în acea zi ar fi împlinit 91 de ani –, la
concurență cu recitalul cvartetului „Arcadia“, oferit la Centrul național de
cultură „Tinerimea română“ (Mozart, Haydn, Beethoven), dar și cu noua producție
cu „Cosi fan tutte“ de Mozart la Opera Națională, montare adusă, ca și
majoritatea celor precedente, din Anglia, reluată și în seara următoare, dar cu
o altă distribuție. Deci, din nou „duble“. Cum o să fie, rămâne de văzut.
Oricum, oferta este pentru toate gusturile.
