La Teatrul de Comedie, alături de fani, oameni de teatru și consuetudinari, s-au sărbătorit 80 de ani ai scriitorului, dramaturgului și eseistului Dinu Grigorescu și 40 de ani de la premiera piesei Ciripit de Păsărele, care a reprezentat debutul sărbătoritului în dramaturgie. Totodată, piesa reprezintă un moment de respingere pe plan cultural a poncifelor dramaturgiei proletcultiste care aduce pe scenă oameni adevărați, nu scheme ideologice, ocolind cu succes prezentarea în exces a omului nou care construia diabolic societatea socialistă multilateral dezvoltată.
    În lipsa totală a oficialităților și a discursurilor omagiale, autorul și-a luat pe propriii umeri sarcina de a reface tot traseul acestei piese și s-a ajutat de fotografiile unor momente din repetiții (Sanda Manu, Ștefan Tapalagă), precum și ale oamenilor care l-au ajutat în carieră, atât din familie (tatăl, soția, fiica), cât și din personalitățile marcante ale epocii respective (Andrei Băleanu, Lucian Giurchescu, Paul Everac, Tudor Popescu etc.). În ultimă instanță, a reușit să ne ofere un spectacol fermecător și să ne arate închegarea personalității sale, care a luptat din greu cu mentalitățile comuniste ale unor funcționari culturali publici.
    În încheiere s-a prezentat un fragment dintr-o lectură intitulată „Mamaia și Himalaya”, care aparține unei noi piese a scriitorului. Actorii Ioana Calotă, Petre Moraru, Radu Zetu, Doina Ghițescu, Florentina Tănase, George Grigore, Constantin Duicu și subsemnatul suntem cei care am interpretat piesa. Regia, pe care am semnat-o, a obținut aplauze puternice datorită replicilor spumoase și a râvnei neobosite a interpreților.
    În cele din urmă, o aniversare poate fi un univers împlinit. Ea poate însemna o icoană a sufletului, un viespar de iluzii moarte, un amalgam de dorințe declarate, o sumă de aspirații sau o inimă care aleargă spre notorietate ori către o dragoste declarată – teatrul! Dincolo de tonul omagial, se pot scrie volume întregi despre Dinu Grigorescu, care a stat ca un brad – sau mai curând ca un falnic castan – în fața timpului. De fapt, s-a sărbătorit viața scriitorului care a pierdut numărul pieselor scrise. Dinu Grigorescu poate vorbi ore întregi despre fenomenul teatral, visând la un spectacol cu sute de figuranți care pun în scenă o piesă ce îi aparține în Piața Universității plină ochi.
    Spre deosebire de ceilalți dramaturgi captați de un realism sec, oratorul fulminant al propriei biografii este un fantast naiv, un romantic, un om de pus la rană. Este un dramaturg atras ca printr-un magnet de realitate. Dinu Grigorescu este un neobosit și un entuziast pentru care teatrul reprezintă tot. Piesele-i zboară din pixul său precum cometele, iar personajele roiesc în jurul său ca baloanele captive. Ele se numesc Termopan, Bancnotă, Jean Zdup, Trotilov, Turban, Ciulama, Parastas, Colivă, Gigi Curcan, Șperaclu, Bordei, Henț, Ciomag, Burebista trei, Cobra, care roiesc în spațiul mental al său, iar scriitorul doar întinde mâna să le ia. Unele se sparg, se volatilizează, dispar, dar majoritatea se transformă în oameni vii cu biografii fabuloase și cu viață personală misterioasă, pentru că Dinu Grigorescu este un tăvălug care, odată pornit la vale, nu se va opri decât atunci când piesa e gata.
    Mulți oameni politici, demnitari, miniștri, parlamentari, hoți și preoți și-au luat nume de la personajele sale. Titlurile pieselor sunt demne de un mare poet, care ori te fac să zâmbești, ori te îndeamnă la visare: „Foșnetul Banilor”, „Iadul Vesel”, „Miss Babele”, „Demolarea Sfântului Duh” și „Ciripit de Păsărele”. Fiecare întâlnire cu el este un fel de miracol prin verbul și avântul inteligenței sale. Cald, afectuos, fără ifose, generos cât încape, știe, ca nimeni altul, să fie prieten adevărat, transformând camaraderia și prietenia într-un cult! Cine e prieten cu el are pe umeri stele de general și se poate mândri că ori de câte ori va avea nevoie îi va sări în ajutor. La mulți ani, Dinu Grigorescu!