Primăria Capitalei și Creart (Centrul de
Creație, Artă și Tradiție al municipiului București) au organizat o expoziție
dedicată anului omagial al iconarilor și apărătorilor ortodoxiei în timpul
comunismului. Cu această ocazie, au expus din lucrările lor artiști
pictori români precum: Grigore Popescu-Muscel (despre care acad. Răzvan
Theodorescu a spus că este „cel mai valoros pictor de frescă din Europa”),
Maria Popescu Dragomir (pictor de biserici și membră a Uniunii Artiștilor
Plastici – UAP), Valeriu Stoica (curatorul acestui proiect cultural,
pictor, scriitor, ilustrator de carte), Alexandru Mateiaș (pictor iconar,
conducător al Secției de Pictură la Școala de vară de la Muzeul Național al
Satului), Nicolai Nestor (membru al UAP din Federația Rusă), Diana Elena
Borundel (pictor, teolog, profesor al Școlii de Artă București), Adina
Romanescu (cu pictură de șevalet, membră a UAP cu remarcabile prezențe în țară
și străinătate), Melania Florescu (cu grafică, pictură de șevalet și artă
monumentală) și alții.
Expoziția Drumul spre Emaus de
la Creart a fost un fascicul de lumină pentru dezlegarea tainei tainelor –
credința. Rațiunea n-ar face decât să sugrume „vraja nepătrunsului” dar, prin
lumina inimii, credința „sporește a lumii taină” – cum ar fi zis poetul Lucian
Blaga. Pe lângă icoane, expoziția a oferit vizitatorilor pictură și grafică de
inspirație religioasă. Impresionează mâinile împreunate ca pentru rugă din
grafica Melaniei Florescu, portretele martirilor din temnițele comunismului,
realizate de Adina Romanescu și Valeriu Stoica, dar și peisajele Taniei Dincă.
În general, întreaga expoziție se constituie într-un imn de slavă adus luminii
din noi, prin care adevărul își află tălmăcire.
În ziua vernisajului (25 aprilie), au
contribuit la întregirea mesajului cultural, prin muzică și poezie, Cleopatra
David – doctor în muzicologie – și Ioana Marin – interpretă de
muzică tradițională, dar și poetele Daniela Șontică și Florentina-Loredana
Dalian. Expoziția a fost deschisă până la data de 7 mai, dar adevărata ei
deschidere este cea fără borne temporare, rămasă în sufletul celor care,
trecând spre Emausul care ne este căutare de sine, continuă să ne arate că
„împărăția cerurilor este și înlăuntrul nostru”. Acesta este mesajul pe care ni
l-au lăsat mărturie martirii români aruncați, uitați și torturați în temnițele
comuniste, ai căror ideologi torționari pretindeau că „lumina vine de la
Răsăritul Luminii cu biciul stalinist cu șfichiuiri de ger de Siberii ale
urii”.
Drumul spre Emaus începe cu fiecare dintre noi,
cei chemați să vedem cu sufletul, spre a nu sugruma vraja nepătrunsului ci,
dimpotrivă, spre a spori a lumii taină.