Editorialul semnat de Mihaela-Cătălina Vicol, intitulat „Dreptul la sănătate: de la vulnerabilitate la protecţie“, care deschide programatic REVISTA ROMĂNĂ DE BIOETICĂ nr. 3/2010, atrage atenţia că acest drept fundamental al omului implică „mai mult decât absenţa bolii sau a infirmităţii”. Declaraţia Universală asupra Bioeticii şi Drepturilor Omului – UNESCO aduce un element esenţial, acela al responsabilităţii sociale, „ca factor de implicare a statelor în promovare şi protecţia acestor drepturi“, subliniind nevoia de promovare a conceptului de performanţă a sistemului de sănătate. Complexitatea acestui concept creşte aproape exponenţial atunci când este vorba de vulnerabilitate, care poate fi a unor categorii de persoane, fără a uita că, în sine, starea de boală implică o anumită vulnerabilitate, care trebuie temeinic cunoscută şi protejată. Întrebarea este: Cine şi cum poate face ca această protecţie să fie reală? Un răspuns adecvat este greu de formulat, câtă vreme dreptul la sănătate este destul de ambiguu formulat şi, îndeosebi, „nu are norme de aplicare“. Cei care pot da un răspuns competent sunt specialiştii, cum o fac şi Cristian Vlădescu, Vasile Astărăstoae şi Silvia Gabriela Scîntee în studiul „Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetăţeanului. România. Finanţarea, organizarea şi politica medicamentului. Soluţii“ (partea a II-a). Cum nu putem intra în detalii, reţinem concluzia: „Intervenţiile propuse în actuala strategie trebuie să fie bazate pe politici şi strategii coerente în domeniul respectiv, şi în acelaşi timp coroborate cu alte politici şi practici din alte domenii şi susţinute de reglementări legislative corespunzătoare“.În varii forme, aceste probleme sunt discutate şi de specialiştii din alte domenii şi, împreună, trimit gândul la glasul celui care strigă în pustia care se întinde păgubos între cei cu adevărat competenţi şi clasa politică. Mai concret, Grigore Tinică, Ionel Bostan şi Viorica Grosu analizează corelaţiile dintre creşterea economică şi evoluţia costurilor aferente maladiilor cronice, cu o tendinţă îngrijorătoare ce aduce – pentru a câta oară? – în prim-plan nevoia imperioasă a elaborării unor strategii eficiente şi a unui manageriat optim. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.