Cenaclul Dragon doi a fost înfiinţat
acum doi ani de un grup de dramaturgi pasionaţi (Dinu Grigorescu, C. Turturică,
Puşi şi Denis Dinulescu, Marilena Dumitrescu şi subsemnatul), care şi-au propus
promovarea valorilor dramaturgiei româneşti încă neştiute, încă latente, încă
nebăgate în seamă de teatrele profesioniste. Iniţiatorii au dorit să reprezinte
o contrapondere a lipsei de iniţiative a managerilor acestor instituţii,
existând o nevoie imperioasă de a aduce pe scenă realităţile zilelor noastre.
La Clubul Calderon a avut loc cea de-a patra şedinţă pe anul în curs, când s-a
prezentat piesa mea, într-un act, O afacere, sau tot tacâmul pentru tot
românul, care s-a bucurat de interpretarea cunoscuţilor actori Claudiu
Istodor, Florentina Tănase, Doina Ghiţescu, Vali Pena, Eugen Racoţi, Constantin
Duicu, la care s-a adăugat poetul Constantin Capiţa. Mânuiţi cu abilitate de
autorul regizor, au reuşit să închege un spectacol coerent în ciuda
nenumăratelor „acrocuri“ inerente unei asemenea înscenări.
În asistenţă s-au aflat prof. dr. Radu
Iftimovici (autorul unei istorii a medicinii şi farmaciei), Marilena Dumitrescu
(autoarea piesei „Mătuşa Tamara“, jucată cu ani în urmă de grupul „Vouă“),
poetesele Coca Popescu (autoarea volumului „Incertitudine“) şi Claudia
Voiculescu (autoarea lucrării „Trepte-n adânc“), regizorul Radu Băieşu, poetul şi
ziaristul Ion Andreiţă, (autorul cărţii „Scrisori pariziene“), teatrologul Dan
Predescu (deţinătorul blogului „Ciocu mic“), dramaturgii Denis Dinulescu (deţinătorul
blogului „Călimara cu cerneală“), Puşi Dinulescu (autorul piesei „Casa cu ţoape“
şi a volumului „Poezii bestiale“), Sebastian Ungureanu (în civil „bancherul“
Silberstein, autorul piesei „Investiţia“), oamenii de radio Puşa Roth şi Costin
Tuchilă (site-ul Revista teatrală radio) .
S-a simţit lipsa redutabililor „debaters“
literari (care au înfiinţat cenaclul) Dinu Grigorescu şi C. Turturică, absenţi
din varii motive (unul fiind la Sinaia, celălalt în Drumul Taberei).
Piesa într-un act a subsemnatului, actor şi
dramaturg încă nejucat (autor al volumului cu titlul pirandellian „Şase piese
în căutarea unui teatru“) a fost prezentată într-o lectură destul de originală,
cu o minimă mişcare de scenă, de fapt, ca o adevărată înscenare – deşi actorii ţineau
textele în mână. „O afacere…“ încearcă să ilustreze cu umor câteva din
racilile, din neajunsurile, din păcatele vieţii cotidiene ale României
postdecembriste: lipsa mijloacelor de subzistenţă, goana nebună după averi şi
îmbogăţirea prin orice moduri oricât de meschine şi triviale. O goană care
poate duce la alienarea fiinţei umane.
În piesă se dezbate dramatic ideea banilor
obţinuţi cu orice preţ, dar mai ales imperativul de a supravieţui al omului
simplu, ieşit din vechiul regim comunist, dar complet nepregătit pentru legile
dure ale statului capitalist. După ce a suferit rigorile statului socialist
comunist, fiind alungat de la învăţătură pentru simplul fapt că tatăl său a
avut o sifonărie la Periş, protagonistul se zbate să supravieţuiască în jungla
capitalistă, încercând dramatic să-şi păstreze, totuşi, demnitatea. „Şi ce dacă
se plăteşte gras, Venero? Adică numai banu’ contează, Venero? Da’ idealu’
Venero? Să fi dispărut idealu’, Venero, şi toţi să fi devenit robii banului,
Venero? Adică să ieşim cu fundul gol pe stradă, Venero, că aşa cere piaţa? Şi
ce dacă cere piaţa, Venero?“, se întreabă hamletian unul dintre personajele
piesei măcinat de dorinţa de a-şi păstra cinstea şi integritatea împotriva agresiunilor
societăţii capitaliste şi a atotputerniciei banului.
La finalul lecturii, cenaclul fiind în
ultimă instanţă un laborator, autorul a cerut cu modestie soluţii pentru un
eventual act doi, o continuare a întâmplărilor din primul act şi, surprinzător,
a primit cu generozitate nenumărate rezolvări ale conflictului iniţial, care de
care mai spectaculoase şi mai interesante. În schimb, unii vorbitori au
remarcat că lucrarea n-ar mai trebui continuată, ea închizând admirabil
conflictul respectiv.
Ca întotdeauna s-a remarcat absenţa de la
asemenea manifestări a directorilor şi secretarilor literari din teatrele profesioniste,
care au dovedit de-a lungul anilor că tratează cu suficienţă şi
superficialitate asemenea evenimente. (De parcă ei ar activa în domeniul
agriculturii, nu în lumea teatrului.) În ciuda lipsei de interes a anumitor
cercuri oficiale, Dragon 2 îşi propune să recidiveze, aducând la cunoştinţa
marelui public, lună de lună, lucrări dramatice autentice, sub auspiciile
sloganului: „Liber, deasupra oricăror cercuri!“
Denis Dinulescu, autorul piesei „O zi din
viaţa lui N. Ceauşescu“ a recidivat şi a prezentat, deocamdată într-o
lectură dramatizată, piesa „Locatarul
legii universale“ care, de data asta, este în esenţă tot o zi, dar din viaţa a şapte cupluri de locatari de vârsta a treia dintr-un bloc din
enigmatica şi misterioasa Românie a zilelor noastre. Bântuit de sindromul univoc al zilei unice din viaţa oamenilor, această nouă şi originală operă poate
fi asemănată în ceea ce are ea mai bun şi mai autentic cu unul dintre cele mai
bune romane ale epocii ceauşiste, „Lumea
în două zile“, al lui George Bălăiţă, sau chiar cu capodopera literaturii universale
„Ulise“ de James Joyce – deşi în prima e vorba de două zile, iar în a doua,
doar de o zi şi o noapte, iar în piesa prietenului nostru este vorba doar de o
singură zi.
Trecând peste micile amănunte, peste micile şi meschine nepotriviri
de epoci, de ani, de luni şi bineînţeles de zile, Denis Dinulescu dovedeşte cu
această nouă operă, pe care numai publicul o poate atesta cu prefixul capo,
în primul rând că este conectat atât la filonul de mare calitate artistică a
literaturii universale, cât şi la cel românesc – care de multe ori îl întrece
pe cel dintâi, şi în al doilea rând, că a citit cu creionul în mână şi cu
mintea trează capodopera lui nenea Iancu „Conu Leonida faţă cu reacţiunea“.
Astfel, a creat nu unul, ci şapte tipuri de conu Leonida şi şapte tipuri de
Efimiţe, cum s-a exprimat în luarea sa de cuvânt de la sfârşitul lecturii,
înaintea trataţiei cu fursecuri vin şi bere, infatigabilul Dinu Grigorescu,
autor a peste 30 de minunate piese şi a excepţionalului volum „Rezervaţia
dramaturgilor“, unde se aminteşte printre alte nume prodigioase şi de
dramaturgul Candid Stoica.
Cuplurile respective sunt români neaoşi, se
numesc Emilia şi Virgil, Valentina şi Grigore, Florica şi Petrică, Ion şi
Maria, Teo şi Vanesa, Paul şi Mariana, Ioana şi Gheorghe Vasilescu. Vin din
medii cât mai diverse: pensionari, actori, funcţionari, intelectuali,
contabili, cântăreţi, şomeri, chiar răufăcători. Toţi au o calitate intrinsecă:
sunt săraci lipiţi.
Lectura oferită de actorii Florentina Tănase
şi Candid Stoica a fost un regal cu două tăişuri, deoarece excelenta lor
interpretare a umbrit de multe ori textul olograf al autorului, atenţia
spectatorilor fiind furată de la înţelesul uneori ascuns şi subtil al
replicilor despre filozoful de notorietate Liigheanu, la interpretarea lor
briantă, plină de colorit şi de inventivitate. Dar cine să fie oare filosoful
Liigheanu care tortura şi aliena mintea celor şapte cupluri de locatari cu
panseurile sale tulburătoare care sunau aşa: „Viaţa e un pachet de pachete“ sau
„Dacă dragostea nu e pe statul de plată, atunci nu plăteşti”, reţinându-i de
multe ori de la ocupaţia lor presantă de a intra ori benevol, ori prin rabat,
ori printr-o şmecherie oricât de facilă, în posesia fabulosului câştig cu
report de la loto 6 din 49, obţinut de colocatarii lor?
Nici măcar laborioşii şi redutabilii
dramaturgi Horia Gârbea şi Lucia Verona, conducătorii de facto ai
cenaclului, n-au reuşit să ne lămurească. N-a reuşit nici experimentatul
politician şi dramaturg Radu F. Alexandru, a plecat înainte de dezbateri şi n-a
putut aduce o undă de adevăr despre misteriosul filozof Liigheanu care a avut o
influenţă atât de covârşitoare asupra celor şapte cupluri dintr-un bloc peste
care destinul a hotărât ca unul dintre ei să câştige un fabulos premiu la 6 din
49.
Actorii respectivi, apucaţi de un amok
inexplicabil, s-au aruncat cu toate forţele lor creatoare asupra acestui text
cu vagi pretexte filozofice creând ad-hoc un halou de perplexitate, ilaritate şi
bună dispoziţie.
