La Cercul Militar Național – Sala Rondă, la sfârșitul anului
trecut, și-a dat întâlnire anotimpul cu publicul iubitor de artă. Două
soliste-interprete ale orchestrei din Cenaclul de Arte plastice al medicilor
„Ion Țuculescu“ – Amalia Cătescu și Ana Maria-Runcan au dat un răspuns pașnic de armonii de
culoare și cântec mut rumorii care răzbătea din marea sală de conferințe.
În rotundul spațiului expoziției de pictură „A venit toamna“
domnea, în seara vernisajului, o atmosferă de tihnă în care nu m-aș fi mirat
deloc să aud înălțându-se sunet stins de dulce corn. Sunetul ar fi venit dintre
copacii drepți cu frunza rară, zăriți parcă, în chiar clipa marii treceri, de
cele două pictorițe care i-au prezentat în straie de solemnă paradă.
Amalia Cătescu are o vastă capacitate de abordare a unor variate
stiluri plastice, lucrările sale convingând că nevoia căutării îi este poruncă
și sens găsirii unui răspuns. Cu un simț al culorii desăvârșit, pictorița
realizează lucrări încadrabile în ramura grafică a artelor plastice, prin
acuratețea liniilor desenului și prin armonia tonurilor care compun și recompun
verdele frunzișului, albastrul cerului, roșul și galbenul. Creațiile pictoriței
cuprind tot ce se poate obține din amestecul culorilor tricolorului românesc
pentru a da chip florilor, pădurii, pământului cu fructe și verdețuri – minuni
fără de care omul n-ar ști ce-i bogăția frumuseții.
Ana-Maria Runcan întregește unitatea de armonie prin care
expoziția celor două membre ale Cenaclului „Țuculescu“ se definește. Și în
creația sa întâlnim temele cu care toamna se legitimează în pictură,
în ochii
iubitorilor de artă: păduri în care frunza învață cum trebuie să cadă, pajiști
peste care trece grăbit doar vântul, flori, nostalgii nenumite.
Cu siguranță, nu întâmplător, la vernisaj au fost prezente și
cele două distinse reprezentante ale cenaclului: dr. Suzana Bantaș, membră
fondatoare și dr. Elena Demetrescu, actuala președintă, absolventă a Academiei
de Artă București, creatoare de excepție și coordonatoare tenace a activității
din cadrul „orchestrei tăcute“ în care culorile se preschimbă sub ochii noștri
în arpegii-armonii.
