Provenind dintr-o generoasă donaţie făcută de soţii Ioana și
Alexandru Beldiman, lucrările de grafică reunite în expoziţia „Hortensia Masichievici Mișu. Gravura ca pasiune” completează fericit colecţia Pinacotecii Municipiului București.

Născută în Bucovina de Nord și ajunsă la București după 1940, Hortensia Masichievici (1917-2010) devine eleva maeștrilor Camil Ressu și Nicolae Dărăscu, pentru a alege apoi drumul gravurii.

Regăsim în expoziţie numeroase obiecte din atelierul artistei: pensule, palete și dăltiţe, icoane și cărţile publicate în ultimii săi ani, dar și câteva din plăcile de gravură.

Subiectele sale, de la instantanee stradale și detalii arhitectonice, trec și printr-o zonă de portretizare socială, cu multe chipuri feminine. Spre sfârșitul secolului XX ajung la metafore și filosofii abstracte, de explorare a hazardului, dar și a geometriilor care ne definesc adesea existenţa.

Dincolo de timp și vârstă

Pentru sculptoriţa Elena Surdu Stănescu, aniversarea a 80 de ani de viaţă a venit cu un dar deosebit, prin vernisarea în Sălile Pinacotecii de la Palatul Suţu a expoziţiei „Autoportret. Elena Surdu Stănescu – ATEMPORAL – Sculptură”, deschisă până la 9 octombrie a.c.

Trecându-i pragul, avem sentimentul ieșirii din timp, căci pătrundem într-un spaţiu fără vârstă, în care zborul ne poartă gândurile și sentimentele către lucrurile esenţiale ale destinului uman: iubirea, prietenia, frumuseţea, admiraţia pentru valoare, devenirea fiinţei umane, credinţa.

Fiecare lucrare a artistei, fie ea realizată în lemn, bronz, marmură, ghips sau reunind mai multe materiale, merită să fie admirată în tihnă, pentru a-i putea pătrunde sensul în profunzime.

Alături de sculpturile alegorice, încărcate de simboluri, chipul uman este aproape omniprezent, atât ca portret, dar și ca reprezentare arhetipală a unor emoţii profund omenești.

Creaţii prea puţin popularizate

Rămânând în sfera sculpturii, avem ocazia deosebită de a descoperi o creatoare cu care viaţa nu a fost deloc blândă, dar care, sprijinită de arta sa, a reușit să nu se piardă pe sine și să meargă cu demnitate pe drumul vieţii. Deschisă până la 23 octombrie 2022, expoziţia „Destinul unei sculptoriţe: Henriette Cihoschi” (1911-1999) aduce în faţa publicului o parte din lucrările artistei care i-a avut ca maeștri pe Cornel Medrea și Oscar Han, după ce făcuse studii și la École des Beaux-Arts din Paris.

Marginalizarea și greutăţile de care a avut parte în perioada comunistă, din cauza faptului că era fiică de general luptător în Primul Război Mondial, au făcut ca opera ei să nu fie îndeajuns de cunoscută și apreciată. Regăsim în expoziţie atât portrete, cât și sculpturi alegorice, în care fiecare curbură și fiecare gol sunt pline de semnificaţii ce îndeamnă la meditaţie.

Citiți și: Deschiderea stagiunii la Teatrul Naţional