Ei, la Prima TV, numesc procesul acesta transmis prin televiziune „Schimb de mame“. În linii mari, se procedează cam aşa: se iau două mame care ajung – nu ştim în urma cărui efort de convingere – să-şi schimbe între ele familiile. O mamă din Suceava, de pildă, pleacă s-o înlocuiască pe alta în Bistriţa-Năsăud. Prima are două fetiţe isteţe, a doua are un băieţel harnic, o grădină de zarzavat, un soţ care le cam bea şi o vacă de muls. Dar prima ajunsă în casa celei de a doua nu ştie nici să mulgă vaca, nici să deosebească un răsad bun de o buruiană, iar pe tovarăşii de băutură ai noului tată îi zburătăceşte fără nici o strângere de inimă. Cealaltă a nimerit mult mai bine. E asistentă medicală, noul „soţ“ n-o pune să facă nimic deosebit, iar ea pretinde că experienţa îi va folosi în sensul că va şti să se poarte de acum încolo şi cu copiii fete, nu numai cu copiii băieţi.

    Până aici, nimic deosebit. Încă o reţetă de import, probabil, pe lângă multe altele cu care ne-am obişnuit. Dar cum se pregăteşte oare un asemenea „experiment“, cât costă el şi ce efecte benefice are? Documentarea costă, prospecţia costă, filmările se fac şi la Suceava şi la Bistriţa-Năsăud. În loc să fie aduse ambele familii, cu urmaşi, cu tot de data asta, într-o „casă“ specială ca la, „Big Brother“ sau ca la „Noră pentru mama“, aici sunt două case, particulare, în două localităţi depărtate, în care două mame sunt filmate cum se descurcă şi cum nu se descurcă… în faţa camerelor de luat vederi. N-ar fi fost oare mai ieftin un format de proximitate cum ar fi „Schimb de vecine“, de pildă? Distanţa sufletească şi de întrajutorare în marile oraşe, cum sunt cele în care-şi au locaţiile vestitele televiziuni, întrece cu mult numărul kilometrilor dintre Suceava şi Bistriţa-Năsăud.

    Pentru copiii celor două familii, după un oarece şoc, experienţa poate fi uşor distractivă – cu condiţia să nu se exagereze cu statutul lor de cobai. Pentru taţi, situaţia oscilează între nostim şi penibil. Şi el ca şi mama picată din cer se află, probabil, într-un concediu cu sau fără plată pe durata experimentului, în urma semnării unei convenţii de prestări servicii cu televiziunea respectivă.

    În ceea ce-l priveşte pe telespectator, acesta, iubitor de telenovele cum îl ştim, crede tot ce vede perindându‑se pe micul ecran, nu-i nevoie să se apeleze pentru asemenea dezintegrări la familii reale, când sunt atâtea scandaluri şi schimburi de mame, de taţi, de amante şi amanţi între vedetele din imediata apropiere. Ar costa mult mai puţin dacă s-ar produce un asemenea serial non-stop „din existent“ şi fără forţarea contra cost a altor relaţii matrimoniale.

    Despre ce poate însemna instalarea hodoronc-tronc a unei persoane străine într-o familie, fără o fişă medicală întocmită în prealabil – pentru toate ipostazele de „purtător“ posibile – nici nu mai vorbim, ca să nu plictisim cu exigenţa noastră stimata mass-media. Dar despre indiferenţa femeii faţă de promovarea propriei imagini ar trebui să vorbim totuşi.

    Pentru că, în realitate, nu despre statutul ei de mamă propriu-zisă este vorba. Oficial, nici despre acela de soţie sau de parteneră sexuală temporară, ca la „Big Brother“ sau la „Noră pentru mama“. Aici, „mamă“ are un alt înţeles. Cu toate inconvenientele adaptării la mediu, începând cu dormitul în alte cearşafuri şi un program diferit de muncă şi odihnă, cu alte particularităţi ale relaţiilor interumane, femeia dislocată din casa ei devine mamă pentru alţi copii, dar şi pentru cel care se zice că e tatăl acestor copii, pentru alte eventuale suflete din gospodăria cu pricina. Şi, ca de obicei, cine e mamă cu atâta efort pentru toţi nu e mamă pentru nimeni. Dar atunci ce e? În cazul de faţă e menajeră. O simplă menajeră. Atât. Plătită de televiziune şi pe timp limitat, dar tot menajeră. Oare ea chiar nu ştie sau, din nou, ca de atâtea alte ori, pe miză încă şi mai mică, se complace?

    Nu mă credeţi? Încercaţi să vă jucaţi schimbând titlul din „Schimb de mame“ în „Schimb de taţi“ – să vedeţi dacă merge un asemenea schimb. Şi dacă nu merge, asta seamănă a discriminare pe bază de sex şi nu e fairplay.