Newsflash
Cultură

Disforicul Oblomov

de Dr. Al. TRIFAN - iul. 31 2009
Disforicul Oblomov

La sfârşit de stagiune, cu o sală plină, spectacolul montat de Alexandru Tocilescu după romanul lui Ivan A. Goncearov: „Oblomov“, în versiunea scenică a Mihaelei Tonitza Iordache, este fără îndoială una din reuşitele dramatice ale Teatrului Bulandra din Capitală. (...)

    La sfârşit de stagiune, cu o sală plină, spectacolul montat de Alexandru Tocilescu după romanul lui Ivan A. Goncearov: „Oblomov“, în versiunea scenică a Mihaelei Tonitza Iordache, este fără îndoială una din reuşitele dramatice ale Teatrului Bulandra din Capitală.
    Dacă filmul omonim al lui Nikita Mihalkov se centreză doar pe dragostea ratată a lui Ilia Ilici Oblomov, în piesă, viaţa acestuia este continuată până la sfârşit şi chiar puţin după aceea. Lucrul este foarte important, pentru că nu telenovela focalizează romanul, ci destinul unui secol de cultură originală răsăriteană. Şi poate nu întâmplător filmul îl ignoră.
    Atras de bizarul personaj, regizorul Alexandru Tocilescu, pe baza textului Mihaelei Tonitza Iordache, creează un univers scenic care gravitează în jurul patului, devenit simbol al leagănului omenirii. Asemenea clopotului din poemul „Das Lied von der Glocke“ a lui Friedrich Schiller, patul întovărăşeşte insul în toate etapele vieţii sale: naştere, copilărie, adolescenţă, maturitate, moarte, când se transformă în sicriu şi mormânt. Din universul circular al patului nu există scăpare. În zadar încearcă prietenul său Andrei Ivanâci Stolz (Mihai Verbiţchi) să-l smulgă pe Ilia Ilici Oblomov (Mihai Constantin) din patul său şi să-l ducă în lume; nu reuşeşte decât o singură dată, dar atunci cu consecinţe majore, pentru că o cunoaşte pe Olga Sergheevna Ilinskaia (Ana Maria Moldovan) care, făcându-l să se îndrăgostească, îi deschide uşa pentru a părăsi patul şi a ieşi din universul său circular înconjurat, ca o strachină, de pereţi alunecoşi.
    Caracterul disforic sau oblomovist îl face însă pe Ilia Ilici să nu păşească în afara pragului acestei uşi, ci să se întoarcă în declasarea în care-l târăsc Mihei Andreevici Tarantiev (Şerban Cellea) şi Ivan Matveevici Muhoiarov (Ion Besoiu). În final, patul devine mormântul pe care fantoma lui Oblomov îl părăseşte sisific.
    Mihai Constantin creează un rol epuizant, afectiv, dată fiind complexitatea emoţiilor alternante şi contradictorii care alcătuiesc profilul complex al personalităţii lui Oblomov. Primul nivel semantic în care Goncearov a scris piesa Oblomov este moral şi descinde într-un fel din Molière (dovadă râsetele din sală). Dramaturgul francez redă consecinţele avariţiei, în timp ce scriitorul rus face sumarul urmărilor nefaste ale lenei. Al doilea nivel este propagandistic, atribuit de interpretarea dată după Revoluţia din Octombrie. Este vorba, ne spun comuniştii, de decadenţa şi descompunerea moşierimii ruse. Nu chiar aşa a gândit autorul, deoarece la finalul piesei îl face pe bătrânul servitor Zahar Trofimâci (Constantin Dinulescu) să părăsească scena mormăind: „Nu mai sunt boieri ca altădată…“ Prin urmare, este vorba nu de dispreţ sau duşmănie de clasă, ci de regret, convins că de vină este nu exploatarea, ci declasarea umană a societăţii. Al treilea nivel este cel pe care ne situăm noi. Oblomov este doar un leneş sau analiza caracterologică poate descoperi la el un complex de trăsături care-l scot din contextul social şi îl plasează în galeria de tablouri a personalităţilor marginale? Desigur, Ivan Goncearov nu a fost conştient că în romanul său deţine un spirit de observaţie psihologică pentru care un profesionist ar avea toate motivele să-l invidieze, creionând un caracter pe care literaţii l-au numit oblomovist, iar medicii evitant-disforic. Pentru că Oblomov nu este doar un leneş, ci un evitant, un incapabil de a lua decizii, de a se implica în orice fel de activitate, lipsit total de reazem motivaţional. Lipsa de catexie sau de ataşament obiectual este egalată doar de retroflexia sa afectivă. Fondul depresiv este trădat de interminabilele scrupule pe care şi le face în dragostea sa faţă de Olga, iar temporarul viraj în euforie din scenele cu aceasta nu fac decât să întărească impresia unei alternanţe emoţionale.
    Dar poate acest mod de a interpreta profilul personalităţii lui Oblomov, venind din direcţia unor preocupări specializate în observaţia fenomenologiei mentale nu este pe placul amatorilor de literatură. Atunci să apelăm la sursă, aceasta fiind autoarea scenariului, dna Mihaela Tonitza Iordache. Dsa consideră că romanul după care s-a făcut piesa a introdus un termen nou, oblomovismul, care exprimă o stare, un mod de a exista fără patimi şi agresivitate, blând, generos, cinstit, care poate merge până la renunţarea de sine. Pentru unii, o slăbiciune, pentru alţii, o forţă, oblomovismul caracterizează o fiinţă fragilă, temătoare şi nepregătită să-şi asume responsabilităţile existenţei. Ea nu se implică, se retrage din faţa tăvălugului social în micul său univers în care nu deranjează pe nimeni, dar nici nu vrea să fie deranjat, trăind din amintiri, pentru că nu-şi poate imagina sau accepta viitorul. El nu ia decizii, nu afirmă, dar nici nu neagă, neînţelegând rostul acţiunii celorlalţi.
    Este oblomovismul o stare psihică ce a avut o mare răspândire în mentalitatea boerimii ruse din secolul XIX? Probabil că da, în cazul în care ne referim la afirmaţiile lui Fiodor Dostojevski din Cronica petersburgheză. Oricum, aşa se explică succesul comunismului.
    Regia spectacolului are – printre alte merite – şi pe acela de a reda prin scene suprapuse contrastul dintre existenţa sordidă în care decade boierul oblomovist şi preocupările muzicale şi literare în sindrofiile de garden-party ale Olgăi cu prietenul său Stolz. Muzica aleasă de Alexandru Tocilescu este adecvată unor vremuri apuse.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe