Newsflash
Cultură

Dincolo de ferestre. Veneţia fără apă

de Dr. Raluca BULEA - dec. 19 2014
Dincolo de ferestre. Veneţia fără apă
   Chiar fără a se bucura de răspândirea pe care o are în prezent engleza ori pe care o avea în trecut franceza, italiana rămâne totuşi limba unei mari culturi, de o muzicalitate aparte, căreia îi datorăm pagini şi versuri nemuritoare, celebre librete de operă şi nu numai. Pentru a-i aduce un omagiu universal, Ministerul Italian al Afacerilor Externe organizează, începând cu anul 2001, Săptămâna limbii italiene în lume, în parteneriat cu Accademia della Crusca – adică, Academia… tărâţei. Sub acest nume aparent neserios se ascunde de fapt o instituţie venerabilă, creată în 1583, care a avut, la începuturile sale, intenţia de a acţiona mai flexibil decât rigida Academie florentină, dar care a ajuns în timp la rigoare din dorinţa de a separa „făina bună“ – metaforă pentru limba cultă, corectă – de „tărâţe“. Astăzi reprezintă cel mai important centru de cercetare ştiinţifică dedicat studiului şi promovării limbii italiene. Săptămâna limbii italiene în lume este organizată sub înaltul patronaj al preşedintelui Republicii Italiene şi cu sprijinul ambasadelor Confederaţiei Elveţiene, unde italiana este, de asemenea, limbă oficială, alături de franceză şi de germană.
   Ajunsă la cea de-a 14-a ediţie, manifestarea are loc la sfârşit de octombrie şi reuneşte evenimente dintre cele mai diverse, prin grija reprezentanţelor diplomatice şi a institutelor italiene de cultură, aşa cum se întâmplă şi la noi. Agenda din acest an a Săptămânii limbii italiene la Bucureşti a inclus proiecţia filmului Le meraviglie (Minunile), produs în 2014, lansarea traducerii româneşti a romanului Il male oscuro (Răul ascuns) al scriitorului Giuseppe Berto, cu ocazia centenarului naşterii sale, un recital de muzică clasică, precum şi vernisajul expoziţiei de fotografie Venezia alle finestre (Veneţia la ferestre), semnată de Riccardo Zipoli. Profesor de limba şi literatura persană la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia, dar şi profesor de producţie fotografică, artistul ne înfăţişează oraşul-lagună într-o manieră personală, inedită, desprinsă parcă de terestru. Boltite, dantelate, ogivale sau rectangulare, cu sau fără obloane, desprinse din faţade bogat ornamentate sau din pereţi monocromatici ori din ziduri cu tencuiala coşcovită de atâta umezeală, uneori ascunse în spatele gratiilor, alteori înviorate cu iederă sau cu plante din jardiniere, ferestrele veneţiene se dovedesc o nesecată sursă de inspiraţie artistică.
   Adevăraţi ochi ai oraşului, ele se deschid de această dată nu spre interior, ci spre exterior. Ceea ce vedem în ele nu este viaţa care se trăieşte îndărătul lor, ci priveliştea care se deschide în afară, de cealaltă parte a străzii sau a canalului, ca şi cum am privi din spatele lor. Ne regăsim astfel într-o realitate suspendată pe care, dacă nu o cunoaştem dinainte sau nu suntem puşi în temă, cu greu am putea-o identifica, cu greu am putea spune că aparţine Veneţiei. De ce? Pentru că între toate jocurile de lumini şi de umbre, de culori, de geometrii şi de linii fluide, lipseşte apa, elementul fundamental, definitoriu, cel care face ca Veneţia să fie ceea ce este, unică. Cu toate acestea, pentru cine a fost deja acolo, fotografiile sunt cât se poate de grăitoare, putând fi recunoscute fragmente de faţade ale palatelor celebre din Piaţa San Marco sau de pe Canal Grande, ori ale altor clădiri, mai discrete, din celelalte cartiere.
   Mai mult decât ochi, ferestrele lui Zipoli par nişte oglinzi în care se reflectă faţa oraşului, cu toate nuanţele, mărunţişurile şi ascunzişurile sale. Turle şi cupole de biserici, acoperişuri, faţade exuberante sau modeste, alte ferestre, detalii de arhitectură, crâmpeie de vegetaţie sau petice de cer, ori pur şi simplu linii unduitoare şi culori ce par să aparţină unei picturi abstracte reprezintă tot atâtea tablouri inedite, şi în acelaşi timp efemere, căci ele aparţin doar momentului imortalizat şi nu mai pot fi regăsite la fel după o zi sau chiar după un ceas.
   Tot de la o fereastră au fost privite şi unele dintre peisajele înfăţişate în expoziţia de pe simezele Institutului Italian de cultură. Deja la a doua colaborare cu gazdele italiene, pictorul Gheorghe Coman împărtăşeşte cu publicul iubitor de artă trăirile şi creaţiile sale de anul acesta, în marea majoritate picturi, dar şi câteva lucrări de ceramică. Tablourile urbane, cu un colorit cald şi multe detalii arhitecturale ne poartă cu gândul la călătoriile pe care, poate, le-am făcut peste vară, ori le vom organiza în vacanţele viitoare. Ziduri şi cetăţi în ruină, coloane stinghere, arcade, piaţete împrejmuite de case înghesuite, toate sunt mărturii ale unor vieţi şi vremuri din trecut. Sensibilitatea artistului le aduce pentru noi, dar şi pentru sine, în prezent, pentru a ne crea o stare de spirit contemplativă şi pentru a da fiecărui privitor ocazia de a făuri o poveste în jurul tabloului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe