Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Din Spania în India, într-o furgonetă

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU vineri, 19 decembrie 2014
Dacă nu ştiaţi până acum ce actriţă bună e Clara Vodă, după Noaptea vine în India nu mai aveţi nicio scuză. Filmul în care românca este protagonistă, o coproducţie româno-spaniolo-suedeză, a avut premiera în Bucureşti la 4 decembrie, la cinema „Elvira Popescu“. Este primul lungmetraj de ficţiune al regizorului Chema Rodríguez, după ce a semnat peste 50 de documentare de televiziune şi trei de cinema. Dar mâna documentaristului se vede şi nu prea. Ştie să capteze detalii mundane cu un anumit respect faţă de realitate, dar, în acelaşi timp, regia trădează o uşoară naivitate în abordările artistice, o folosire pe alocuri infantilă sau facilă a tehnicii. Şi totuşi, atunci când nu reuşeşte să te convingă vizual 100%, Noaptea vine în India te cucereşte cu umorul său european, spontan, cu accente sarcastice şi absurde, cu personajele sale fascinant de imperfecte şi construite în fugă, cu pedala de acceleraţie mereu pornită şi cu muzica, genial aleasă, având de fiecare dată densitatea şi parfumul corecte pentru scenele în care este folosită.
Lungmetrajul este povestea lui Ricardo (Juan Diego) care a călătorit de multe ori în India, unde ducea hippioţi cu duba, în anii ’60. De zece ani, însă, este într-un scaun cu rotile, are corpul slăbit de o boală incurabilă, acum în fază terminală. Este nostalgic şi ursuz, dar hotărât: nimic nu poate sta însă între el şi dorinţa de-a ajunge pentru o ultimă călătorie cu maşina în India. Aici vrea să comită ultimul său gest voluntar. Deşi Ricardo se opune la început, cea care îl va însoţi până la urmă în această aventură este Dana, asistenta lui din România.
Dana este interpretată de Clara Vodă. Privirea ei pare adesea capabilă să spargă titanul, dar îşi dozează inteligent forţa cu o minunată sensibilitate, total lipsită de patetism. Cu nimic mai prejos este Juan Diego, care conturează un personaj puternic, determinat, complex şi atractiv. Paradoxal, doar scenariul stângaci ameninţă să dinamiteze două partituri atât de bine încimentate şi jucate. Duelul verbal dintre cei doi e delicios de urmărit, fiind condimentat cu înţepături, ironii, dar şi tăceri în cele mai profunde din momentele filmului.
Scenariul este inspirat de una din cărţile lui Rodríguez: Anochece en Katmandu (Noaptea vine în Katmandu), publicată în anul 2000. Cartea spune istoria unui personaj pe nume Lorenzo del Amo, care ducea hipioţi în India în anii ’60 şi ’70, până când, în anii ’80, şi-a rupt coloana vertebrală într-un accident. Când Rodríguez l-a cunoscut, visa să se întoarcă în India la o femeie de care era îndrăgostit. „Şi cum el nu a putut să o facă, am făcut-o eu pentru el. Pelicula încearcă să spună ce s-ar fi întâmplat dacă, în loc să merg eu, chiar ar fi mers el, dacă Lorenzo şi-ar luat furgoneta şi asistenta din România şi-ar fi plecat cu ele în India“, spune Chema Rodríguez.
Inevitabil pentru o peliculă filmată într-o arie aşa variată de locaţii pitoreşti (România, Turcia, India, Spania), oferă satisfacţii mai multe momente de pe drum, fascinante şi bine observate de ochiul de autor de documentare al lui Rodríguez. Dar exerciţiul rămâne cumva superficial. Singura scenă din întreaga călătorie care ilustrează obstacolele practice pe care le presupune o călătorie cu maşina din Spania în India este cea în care Ricardo, Dana şi Karin (personajul suedez cu un rol care nu aduce mai nimic poveştii, dar pare introdus în ecuaţie ca o condiţie cerută de înţelegerea de coproducţie) sunt prinşi în mijlocul unui ritual de înmormântare în Iran. Este o scenă suprarealistă, dar în acelaşi timp spontană, foarte apropiată de registrul documentarului. În rest, drumul de 11.000 de kilometri făcut cu o furgonetă veche şi ruginită pare implauzibil de lin. De pildă, e greu de crezut că o persoană ale cărei picioare sunt prea slabe pentru a-i susţine jumătatea superioară a corpului ar putea conduce o maşină din Spania până în India.
Scenariul, scris la mai multe mâini, are mai multe slăbiciuni care ţin în principal de ritm (accelerări sau întârzieri ce par inutile), dar are şi un viclean as în mânecă pe care îşi fundamentează credibilitatea: relaţia dintre cei doi parteneri de drum. Fără ambiţii măreţe, filmul funcţionează, graţie simplităţii lui aparente, ca un catalog cu multiple interpretări consistente. E atât un joc de-a vulnerabilitatea şi intimitatea unor personaje care ar prefera să fugă de propria maturizare, cât şi-o rezolvare, e drept simplistă, a dilemei morale pe care-o presupune eutanasia. Şi toate vin îmbrăcate în haina unei dramedii cu accente de road movie, probând încă o dată că, indiferent cât de rele ajung să fie întâmplările cărora trebuie să le faci faţă, există întotdeauna ceva comic dacă stai să cauţi cu atenţie. Chiar dacă perspectiva filmului pare uneori patriarhală, uneori complice (Rodríguez îşi iubeşte protagonistul dincolo de o necesară privire critică), nu înseamnă că nu te vei bucura de experienţa vizionării. Cu sau fără popcorn lângă.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.