Când văd filmele lui Asghar Farhadi, mă încearcă o curiozitate teribilă, o dorinţă ascunsă de a trăi şi de a fi înconjurată de oameni pentru care onoarea este supremă, minciuna – un păcat capital, pentru care există întotdeauna o explicaţie a straturilor sociale, iar demnitatea personală este mai presus de orice. Filmele lui Farhadi m-au impresionat şi m-au teleportat într-o lume a ideilor şi principiilor pe care le credeam demult uitate. Dar doar atât printre iranieni şi filmele lor.

  Pe Farhadi l-am descoperit după ratarea de la Berlinală a filmului Nader şi Simin. O despărţire. Toată presa de specialitate vorbea numai despre cinematografia iraniană, despre situaţia lui Jafar Panahi şi cenzura pe care o trăiesc, despre regimul în care se fac filme, despre sensibilitatea lor absolut aparte. Cum ratasem orice minimă şansă de a vedea curând filmul premiat cu Ursul de Aur, tot ce îmi rămăsese era să caut primele filme ale lui Farhadi. Şi în acest mod simplu am pornit cronologic în descoperirea universului său, mai ceva ca un elev conştiincios. Fireworks Wednesday (Artificiile de miercuri, 2006) ascunde emoţii puternice printr-un atent portret tridimensional. Un element de stil la Farhadi este intersectarea destinelor personajelor, precum crearea unei pânze de păianjen, cu migală şi multă grijă. Sunt personaje bine conturate, un lucru demn de remarcat, luând în calcul faptul că, până acum, cinematografia iraniană se baza pe concepte poetice şi mai puţin pe oameni vii care simt, gândesc, trăiesc. Acţiunea principală se petrece într-un apartament, un loc în care vieţile personajelor iau o turnură spectaculoasă. Aparent, o familie se destramă pe seama unor reacţii inventate sau născocite în mod paranoic de către soţie. În realitate, minciuna pare a se fi instalat atât de bine în interiorul familiei, încât te aduce chiar şi pe tine, spectatorul, în stadiul să o crezi. Farhadi are un har aparte în a construi poveşti. Nu te aruncă direct, fără replică ori timp de acomodare în viaţa nimănui. Îţi face loc, îi lasă să se desfăşoare în voie pentru ca mai apoi să răbufnească conflictul. Atunci când te aştepţi mai puţin. În filmele sale, minciunile albe capătă un sens grav, dramatic, schimbă întregul sens al vieţii şi pune în pericol onoarea personajelor.

   Pentru About Elly (Despre Elly), Farhadi a primit Ursul de Argint în 2009, pentru regie. O poveste lentă şi totuşi extrem de tensionată, care te acaparează încetul cu încetul. Un grup de prieteni decide să petreacă un weekend la malul mării. Printre ei, învăţătoarea unuia dintre copii, invitată de mama acestuia, dar şi un alt prieten aflat în căutarea jumătăţii sale. Aparent, se cunosc cu toţii şi se simt bine împreună. În realitate, situaţia este puţin altfel. În momentul în care tânăra învăţătoare Elly dispare în valurile mării, cu toţii vor conştientiza cât de puţine lucruri ştiu despre ea, cum femeile au fost preocupate în felul lor să o apropie de singurul burlac din grup, fără a se gândi vreo secundă la Elly şi la situaţia ei. Ceea ce trebuia să fie un weekend petrecut între prieteni, departe de griji şi alte îndatoriri, se transformă într-un coşmar de necontrolat. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.