Sindromul metabolic (SM) asociază o serie de tulburări cronice de natură metabolică (exces ponderal, modificarea profilului lipidelor circulante, tulburări de glicoreglare), hemodinamice (hipertensiune arterială), dar şi indicatori ai stării protrombotice ce fac legătura cu boala cardiovasculară. Conform Federaţiei Internaţionale de Diabet, SM se află la originea dublei epidemii mondiale de DZ tip 2 şi boli cardiovasculare. Despre această entitate se publică săptămânal, în lume, cel puţin un articol ştiinţific sau de largă informare medicală.

   Recent, la Editura Medicală, a apărut o monografie ce tratează acest subiect, SINDROMUL METABOLIC, având-o autoare pe dr. Camelia Cristina Diaconu, medic primar Medicină internă, asistent universitar la Catedra de Medicină internă a Facultăţii de Medicină Dentară – UMF „Carol Davila“ Bucureşti.

   Cartea este structurată în opt capitole. În Introducere, autoarea realizează punerea în temă a cititorilor, subliniind amploarea SM, acesta fiind considerat o adevărată epidemie mondială de unii cercetători. Primele observaţii datează de acum 90 de ani şi îi aparţin lui Kylin, care a descris un sindrom definit ca asocierea dintre anomalii metabolice ca hiperglicemie, gută şi HTA. În apariţia sa sunt implicaţi mai mulţi factori, dintre care mulţi sunt dobândiţi şi au legătură cu modul de viaţă, un impact major având alimentaţia şi sedentarismul.

   Următorul capitol, Definiţii ale sindromului metabolic, trece în revistă definiţiile oferite, de-a lungul timpului, de OMS, European Group for the Study of Insulin Resistance (EGIR), Grupul J-P Despres (Quebec Cardiovascular Study), American Association of Clinical Endocrinology, American College of Endocrinology, Federaţia Internaţională de Diabet etc. Cea mai recentă definiţie (2009) stabileşte criteriile pentru diagnosticul clinic de sindrom metabolic: circumferinţa abdominală crescută; trigliceride serice crescute (≥ 150 mg/dl); HDL-colesterol scăzut (< 40 mg/dl la bărbat; < 50 mg/dl la femeie); TA crescută (TAS ≥ 130 mmHg şi/sau TAD ≥ 85 mmHg; glicemia à jeun crescută (≥ 100 mg/dl).

   Despre Frecvenţa sindromului metabolic şi a anomaliilor sale aflăm în capitolul 3. Frecvenţa diferă în funcţie de definiţie, ţară, sex, vârstă şi chiar şi în funcţie de regiune (în Franţa). SM prezintă un risc mult mai mare pentru DZ decât pentru boli cardiovasculare. Se acceptă că prevalenţa SM, indiferent de definiţie, este estimată la 20–25% din populaţia adultă occidentală; ea creşte cu vârsta şi este dependentă de statusul socio-economic, calitatea vieţii, activitatea fizică, intoxicaţia tabagică şi chiar etnie. SM oferă un semnal de alarmă precoce, simplu şi ieftin pentru pacienţii aflaţi la risc pentru boli cardiovasculare şi diabet şi evidenţiază necesitatea unui tratament mai agresiv al celor cu anomalii multiple. cn orice caz, prima linie de tratament constă în modificarea stilului de viaţă. cn mod cert, recunoaşterea unei circumferinţe crescute a taliei ca primă anomalie va permite un screening mai rapid al subiecţilor cu risc cardiovascular şi pentru diabet.

   În capitolul 4 sunt descrise Elemente de fiziopatologia sindromului metabolic. Autoarea abordează fiziopatologia rezistenţei la insulină, a riscului vascular, a celui hepatic, a hipertensiunii arteriale, funcţia cognitivă. cn afară de funcţia de stocare a lipidelor, ţesutul adipos are şi rol endocrin, secretând: adipokine – proteine ce reglează în special metabolismul energetic şi starea de inflamaţie a organismului; hormoni şi citokine implicate în metabolismul glucidic, lipidic, inflamaţie, coagulare, comportamentul alimentar. Ţesutul adipos hipertrofic prezintă o stare inflamatorie cronică, obezitatea duce la disfuncţie adipocitară; disfuncţia adipocitară duce la obezitate. HTA, DZ şi alţi factori de risc cardiovasculari şi metabolici se pare că joacă un rol în dezvoltarea bolii Alzheimer şi a demenţei vasculare.

   Genetica sindromului metabolic (capitolul 5) este un subiect complex, având în vedere că un număr mare de gene şi factori de mediu şi interacţiunea dintre ei contribuie la expresia SM. Sunt trecute în revistă noţiuni de epidemiologie genetică, epigenomica nutriţională a SM, reglarea expresiei genetice prin modificări epigenetice, programarea epigenetică din cursul dezvoltării fetoplacentare şi postnatale, efectele transgeneraţionale şi adaptarea.

   Diagnosticul sindromului metabolic este tratat în capitolul 6, iar în următorul, autoarea descrie Caracteristicile pacieţilor metabolic obezi dar cu greutate corporală normală. Ultimul capitol se ocupă de Managementul sindromului metabolic. Obiectivul principal este de a scădea riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică şi de diabet tip 2. Mijlocul principal: intervenţii care să ţintească factorii de risc ce ţin de stilul de viaţă, cum sunt: obezitatea, lipsa de activitate fizică, alimentaţia aterogenă, fumatul. Modificările stilului de viaţă care conduc la scăderea greutăţii corporale pot determina reducerea concentraţiei proteinei C reactive înalt sensibile, sugerând că inflamaţia scade odată cu scăderea ponderală. Sunt necesare studii fiziologice şi de cercetare fundamentală care să ofere suportul ştiinţific al importanţei activităţii fizice, precum şi studii de cost-eficienţă pentru evaluarea rolului activităţii fizice în comparaţie cu alte intervenţii asupra costurilor îngrijirilor medicale.

   Aşa cum subliniază dl prof. dr. Constantin Ionescu- Tîrgovişte, în Prefaţa cărţii, „modificarea stilului de viaţă bine motivată şi apreciată prin scăderea în greutate face tot atât de mult ca asocierea a trei medicamente diferite, cel puţin pentru timpul în care pacientul respectă recomandările făcute. Dacă pacienţii nu respectă aceste recomandări, din neglijenţă sau neaderenţă (aşa cum este cazul de cele mai multe ori), acest lucru se datorează în mare parte şi incapacităţii medicului de a motiva pacientul pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos“.

   Avem acum la dispoziţie o carte scrisă concis, sintetic dar explicit, ce se vrea de folos atât pentru toţi practicienii care tratează pacienţi cu sindrom metabolic, cât şi pentru cei care doresc o punere la punct în legătură cu acest subiect îndelung studiat.