Passionaria
Stoicescu ne-a surprins cu ironia sa bine coaptă în țestul înțelepciunii,
prin recentul volum de epigrame Decoltate, apărut la
editura „Detectiv Literar“ (București, 2015). Volumul este un adevărat regal de
spirit prin care autoarea ia în derâdere prea cenușiile noastre idei,
încorsetate în false pudori. Citind epigramele „decoltate“, te întrebi dacă nu
cumva „decolteul“ este chiar în mintea cititorului și nicidecum în „inocența“
autoarei, care se declară obsedată „fără rușine, de scris și de
citit/epigramând în genul trivial“. Ne mărturisește și de ce o face: „Vorbește
clar redactorul din mine/Precum că-s obsedată... textual“. Și, mă rog, ce-am fi
vrut de la această exigentă poetă care a buchisit ani buni ca redactor de carte
pentru atâția confrați?
Tot
„decolteu“ să fie și semnalata bizarerie a acelui „fenomen contemporan/pe care
te jenezi să-l recunoști: oare-i iubește Dumnezeu pe proști/de sunt atât de mulți
și... tot apar?“, sau „porcăria“ repetată de niscai dedulciți la păcat când
„multe alte noi greșeli așteaptă“?
Eternele
povești cu el și ea: soție, soț, amantă, soacră, noră, iubit(ă) de o viață sau
de-o oră, bos, secretara jună, blondă, brună, gay și gheișe, toată lumea bună,
pirandă, popi și deputați, ba chiar și președinți adevărați, sunt de poetă
atacate grațios, fără cruțare, cu armamentul glumei din dotare. Să facem o
escală printre acestea toate.
Minunea
bisericească prin care un biet popă a strâns bani din tot satul pentru a
construi un clopot, pentru ca, până la urmă, „tot bănetul strâns/doar de-un
Audi 7 i-a ajuns!“ la ce „decolteu“ s-ar potrivi? Dar „pudoarea” acelui președinte
care, zice-se, ar fi propus în șagă, ca „numele orașului Băicoi/să se preschimbe
pudic în Măi dragă“? Ce-ați avea de comentat despre curatul adevăr, cum că
„femeia îmbogățită îndestul/independentă-i față de mascul“ în vreme ce el,
amărâtul, „posesor de mari averi/e dependent la culme de... muieri!”? În sfârșit,
să ne oprim la calamburul furtului, ilustrare perfectă a timpului cu care s-a
nimerit să fim contemporani: „Ești hoț la musulmani? Te-au amputat!/Adio mâini
făcând vreo furăciune... /Ești... imputat la altă națiune/iar la români ești
sigur... deputat!“.
Prin
proaspătul său volum de epigrame, Passionaria Stoicescu și-a adjudecat un loc
de prim rang între epigramiștii români contemporani și, chiar dacă vreuna
dintre „decoltate“ vi se va părea prea... verde, îngăduiți totuși epigramelor
să ia parte la balul hazului.