De
când cu Decalogul acela care începe cu „Să nu…“, creatorii cei de lut
însuflețit făcuți după chipul și asemănarea Lui au tot încercat să-și adapteze
crezul la reguli și legi care să corespundă intensității focului interior în
care-și vor fi ars imaterialul suflet pentru ca materiala alcătuire ieșită din
mâinile lor să se poată numi artă.
Trăiește
chiar în timpul pe care-l numim al nostru un creator de artă pe care nu-l
cuprinde o singură definire, el fiind deopotrivă pictor, grafician, gravor,
sculptor și, mai cu seamă, poet dăltuitor de imagini în lemn, lut, culoare,
cuvânt. Numele său este Mircia Dumitrescu, profesor universitar la Academia de
Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, cu statut de doctor în arte vizuale.
Arta
sa nimeni și nimic n-ar putea s-o definească mai deplin decât lucrările care au
fost expuse, până la sfârșitul acestui an, în sala de expoziții de la
Biblioteca Academiei Române. Intrând în încăpere s-a deschis deodată un univers
straniu și familiar, înconjurat de făpturi hieratice zămislite ca de duhul
pământului, al codrilor, cântului de păsări, liniștii și neliniștii devenite
chip de om. Într-un colț, undeva lângă o scară, Emil Cioran – imaginea exactă a
celui ce va fi înțeles drama „Despre neajunsul de a te fi născut“.
Este
o pădure de verde străvezie cu tulpini zvelte și frunziș ca un chiot de lumină
cântătoare. Iar dobitoacele din ograda țăranului, adunate într-o cuminte conviețuire,
dialoghează în legea lor. Am spus lege? Atunci cred c-ar fi nimerit să amintim
și „Decalogul pentru Mircia“, poezie scrisă de poetul Nichita Stănescu pentru
artist:
1)
„Să nu-ți minți ochii cu ochii.“ (Asta parcă a mai spus-o și Micul Prinț al lui
Antoine de Saint-Exupéry: „On ne voit bien quʼavec le cour. Lʼessentiel est
invisible pour les yeux“.)
2)
„Să nu-ți furi realul în real.“ (Ce alt scop are arta decât să dea realității
esență și înveliș nou?)
3)
„Să nu te înșeli pe tine însuți ca și cum ai fi altul.“ (Aici ar cam fi ceva de
obiectat: dacă te-ai crede un altul, atunci înșelarea ți s-ar îngădui.)
4)
„Să nu vorbești în numele nimănuia, căci numele tău al nimănuia este.“ (Măcar
să poată vorbi fiecare în numele său și să se facă, totuși, înțeles.)
5)
„Să-ți faci chip cioplit.“ (Aici credem că stă, ca într-un căuș de palmă
dumnezeiască, miezul fierbinte al artei creatorului Mircia Dumitrescu.)
6)
„Să-ți faci chip din linii.“ (Vai, cât de straniu este păienjenișul de linii
care recreează simplitatea redându-ne-o ca pe-o nouă minune pe care-o știam și
totuși parcă nu.)
7)
„Să-ți faci chip din trilul ciocârliei.“ (La asta nu m-aș fi gândit niciodată.
Dar acolo în pădurea fără cer, ca într-un univers de limpezi frunzișuri, dacă
asculți cu sufletul, nu se poate să nu vezi chiar chipul tău de prea multă
vreme ignorat și care, fără veste, îți iese în cale ca dintr-o răsfrângere din
oglinda care-și aduce aminte că a fost cândva nisip.)
8)
„După ce le-ai făcut toate acestea, încearcă să le-mbrățișezi dacă poți.“
(Încercați, dacă trebuie, de mai multe ori. Veți reuși. Dar nu cumva să vă
mințiți ochii sufletului!)
9)
„Îmbrățișarea chipului cu chip sărut se numește.“ (Nici nu se putea o mai
succintă și mai clară tălmăcire a „Sărutului“ lui Brâncuși din cimitirul
Montparnasse de la Paris, lucrare care veghează mormântul tinerei Tania
Rașevskaia. Ar mai fi de zis că sculptorul Mircia Dumitrescu face prin lucrarea
sa o adâncă reverență Magului de la Hobița Gorjului. Și știe el, dar și noi, de
ce.)
10)
„Numai chipul se îmbrățișează cu chip, căci brațele sunt făcute pentru ararea
câmpului.“ (Cât de vast trebuie să fie câmpul
sculptorului-grafician-pictor-gravor-poet Mircia Dumitrescu și cât de neobosită
ararea lui cu brațele-i adânc văzătoare.)
Dintre
multele premii și distincții ce i-au fost acordate, le voi aminti doar pe
acelea cu care orice creator de artă ar trebui să fie considerat zeu național:
premiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu“ pentru viziunea grafică și tipografică a
Manuscriselor Mihai Eminescu; premiul național pentru renașterea cărții
bibliofile, decernat de Ministerul Culturii și Cultelor; premiul Fundației
Naționale pentru Știință și Artă pentru faximilarea integrală a Manuscriselor
Mihai Eminescu.
În
rest: care rest? Toată arta sa este un întreg!
