Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  CULTURĂ  »  Cultură

Debuturi (şi) pe internet

Viața Medicală
Anca FLOREA joi, 13 februarie 2014
În căutare de noi modalităţi de adresare şi captare a publicului, care să implice melomanii din întreaga ţară, poate şi din străinătate, Opera din Iaşi a prezentat Gale transmise în direct la TVR1 sau spectacole preluate de TVR3, iar în luna decembrie a lansat difuzarea live a unor reprezentaţii chiar pe site-ul teatrului. „Aventura“ a debutat cu Traviata, în care rolul titular a fost interpretat cu strălucire de soprana Elena Moşuc, revenită, după multă vreme, pe scena din oraşul natal. În ultima zi de ianuarie 2014, publicul care invada sala, dar şi cel din oricare colţ al lumii, au urmărit Elixirul dragostei, producţie în care debutau câţiva solişti tineri, de reală perspectivă. Şi a meritat din plin, pentru că soprana Lăcrămioara Hrubaru-Roată – singura din distribuţie deja experimentată în rol – a realizat o cuceritoare Adina, simpatică, dezinvoltă, cântând cu un glas calitativ excelent condus, care conferă farmec şi căldură tinerei cam capricioase, dar cu multă sinceritate expresivă. Alături de ea, tenorul Andrei Fermeşanu a abordat solicitantul rol Nemorino, în care vocea sa lirică, luminoasă şi sigură, ca şi prezenţa scenică „naturală“, au fost puse în valoare poate cu emoţie, apreciate însă şi răsplătite prin aplauze entuziaste (în special la finalul celebrei arii, dar şi în duete). Tânărul solist a convins, şi de această dată, că are toate datele unei evoluţii deosebit de interesante, mai ales că un asemenea tip de tenor lirico-lejer a devenit o raritate pe la noi. Având deja în repertoriu partituri de prim-plan, baritonul Jean-Kristof Bouton a abordat acum un personaj din galeria celor cu tentă comică, dar Belcore în viziunea sa a fost mai curând un ofiţer plin de importanţă, destul de puţin maleabil. El a „atacat“ partitura vocală în forţă, fără prea multe inflexiuni sau „fineţuri“, dorind probabil să sublinieze mai curând anvergura scriiturii, astfel că a lăsat în umbră umorul sau latura cazonă cu care compozitorul a învestit eroul. Pe coordonate asemănătoare a fost şi Dulcamara în interpretarea bas-baritonului Daniel Mateianu, deloc comic, elegant atât ca atitudine, cât şi prin veşmântul aproape nobiliar (ceea ce înseamnă că aşa l-a gândit regia), însă cu o voce bună, care a rezolvat abil dificultăţile din acut, timbrul său neavând, totuşi, consistenţa gravă a unui bas veritabil. Soprana Angelica Mecu-Solomon a debutat în Gianetta, sprinţară şi adecvată rolului. Remarcabilă a fost relaţionarea permanentă a soliştilor într-o adevărată echipă, tinereţea, bucuria de a cânta şi de a da viaţă unor eroi pentru care, într-un fel, totul este o joacă.
Corul a sunat bine şi s-a mişcat atât cât i-a permis regia semnată cândva de Anda Tăbăcaru-Hogea – ansamblul s-a plasat fie în semicerc, fie „ca la concert“, doar intrările şi ieşirile din scenă având oarecare varietate. Orchestra a susţinut cu multă acurateţe întreaga desfăşurare, acompaniind cu rigoare soliştii, sub bagheta lui Cristian Oroşanu care a preferat precizia şi mai puţin verva spumoasă a operei comice. El a optat uneori pentru un tempo cam lent, dar în general opera a avut cursivitate şi fluenţă, astfel că muzica încântătoare şi interpretarea adesea performantă au stârnit entuziasmul publicului. Sub aspectul imaginii, scena aproape goală este colorată doar prin costumele policrome (scenografia Rodica Arghir), Dulcamara soseşte cu un fel de masă-şaretă cu umbreluţe, însoţit de personaje decupate din commedia dell’arte, cu care însă ţinuta şi comportamentul său nu au nicio legătură, iar pe „iarba“ ce acoperă scena, câteva pietre-pachete sunt deplasate, când şi când, dintr-o parte în alta, pentru ca Nemorino sau corul să se poată aşeza (cam ca într-o poză de familie).
Din fericire, calitatea distribuţiei a suplinit carenţele unei montări simpliste, astfel încât reprezentaţia a plăcut, a avut unitate, nelăsând să se „simtă“ faptul că mai toţi soliştii erau debutanţi. Iar Opera a demonstrat, încă o dată, că are tineri deosebit de înzestraţi, pe care managerul Beatrice Rancea îi promovează permanent, descoperind şi în rândul coriştilor talente şi voci de calitate, cărora le dă o şansă în cariera solistică. Reuşita lor rămâne principala satisfacţie a celor care au avut curajul să-i scoată din anonimat.
Timp de aproape o lună, tenorul Vasile Moldoveanu a fost oaspetele teatrului, unde a susţinut un master-class şi a lucrat şi cu cei care au debutat în acea seară. Aşadar, el a urcat la rândul său pe scenă, la finalul unui spectacol de succes, „gustat“ în condiţii optime şi de către cei care l-au urmărit pe internet. O asemenea iniţiativă „prinde“ şi merită continuată, pentru ca melomanii de oriunde să descopere soliştii de talent şi producţiile prin care Opera din Iaşi îşi propune să se recomande. Cu siguranţă, la fel se va petrece şi cu noile montări ce se pregătesc în această perioadă, începând cu Traviata, continuând cu Boema şi, în toamnă, Italianca în Alger.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC