Teamă/Speranţă este genericul celei de-a opta ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru INTERFERENŢE. Evenimentul cultural, desfășurat în perioada 17-27 noiembrie, reunește în cele două săli ale Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca (TMS) 14 companii teatrale din România, Franţa, Portugalia, Elveţia, Coreea de Sud, Luxemburg, Serbia, Ungaria, Ucraina și Slovenia. Instituţia condusă de Tompa Gábor, TMS, intră în festival cu nu mai puţin de cinci piese: „Prometeu 22” (după Eschil, regia Tompa Gábor), „Oedipus” (regia Andrei Șerban), „Macbeth” (regia Silviu Purcărete), „Tinerii barbari” (regia Attila Vidnyánszky Jr.) și „Hamlet” (regia Tompa Gábor).

Cele două teme ale festivalului se regăsesc și în titlurile altor spectacole precum: „Scaunele” de Eugene Ionesco (Teatrul Naţional din Luxemburg, regia Tompa Gábor); „În numele Domnului” de Urbán András, cel care semnează și regia (Teatrul „Kosztolányi Dezsö” din Subotica); „Aici Moscova” de Iulia Pospelova (Unteatru, București, regia Catinca Drăgănescu); „Zilele bucuriei” de Arne Lygre (Odéon-Théâtre de l^,Europe, regia Stéphane Braunschweig); „Libertate de acţiune” pe texte de Henri Michaux (TN Luxemburg, regia Heiner Goebbels).

Program dens, până la miezul nopţii

Programul celor zece zile de festival este dens, cu întindere spre miezul nopţii, lucru cu care ne-am obișnuit de la precedentele ediţii. Serile de jazz sunt asigurate de pianistul Lucian Ban (stabilit de mult în Statele Unite) și Jazzation (Ungaria). Supun atenţiei și expoziţia scenografului Antal Csaba (Ungaria), unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Teatrelor din Europa.

Nu în ultimul rând, sunt de interes întâlnirile cu realizatorii spectacolelor, familiarizările cu laboratoarele de creaţie ale regizorilor, scenografilor, compozitorilor, designerilor vestimentari, actorilor – universuri vocaţionale cu care nu te întâlnești în fiecare zi. Festivalul a debutat joi, 17 noiembrie, cu spectacolul „Hamlet”, al TMS.

Ceea ce face Tompa Gábor în aceste momente, deloc prielnice artelor spectacolului, ţine de fenomenal, de extraordinar. Este încă o dovadă că se poate. La urma urmei, așa cum spunea Alexandru Macedonski, „Viaţa este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns”. Fără să uităm însă că există o vară în fiecare dintre noi.