Scriam, într-un articol anterior, despre
expoziţia „Dinu Lipatti“, deschisă la „Aiurart“, inclusă în seria manifestărilor
dedicate omagierii ilustrului pianist, organizate de redactorii radio Monica
Isăcescu şi Ştefan Costache, prin Asociaţia „Opus“ – grupul „MuziCArte“, în
colaborare cu Radio România Muzical şi Filarmonica bucureşteană. Dar „oferta“ a
continuat prin prezentarea filmului documentar realizat la TVR de Ruxandra Ţuchel
şi Oana Drăgulinescu, având o cotă de inedit nu prin readucerea în prim-plan a
muzicologului parizian Grigore Bărgăoanu (ca şi în precedentul documentar
francez, din 2010, destul de neinspirat, de altfel), ci prin fragmentele de
dialog cu profesorul Dragoş Tănăsescu, binecunoscut cercetător al pianisticii
lipattiene, precum şi prin secvenţele descoperite în arhiva TVR, în care
profesoara lui Lipatti, Florica Musicescu (din păcate citind anost un text),
pianista Maria Fotino, ilustra Nadia Boulanger sau Madeleine Lipatti, soţia
maestrului, punctau câteva trăsături definitorii ale omului şi muzicianului
stins mult prea curând. Poate că pelicula este doar un început, urmând să fie
dezvoltată şi completată cu asemenea mărturii de real interes. Desigur, este
interesant ca tineri pianişti să-şi argumenteze admiraţia faţă de arta celui
omagiat, dar cred că, spre exemplu, Valentin Gheorghiu (contemporan cu Lipatti)
sau poate chiar Radu Lupu (deşi se ştie că refuză orice interviu) ar avea
infinit mai multe de spus, având şi prestigiul şi anvergura internaţională
incontestabile, dar şi cunoaşterea efectivă a fenomenului.
„Zilele Lipatti“ au fost încununate, la 2
decembrie a.c., când se împlineau 62 de ani de la nemurirea artistului,
printr-un inedit „maraton“ pianistic, propunând recitaluri susţinute de
interpreţi extrem de diferiţi. I-am ascultat pe chilianul Alfredo Perl (în
Beethoven, Schumann, Ravel, tehnic, surprinzător de distant şi „rece“, o anume
atmosferă creată în paginile lirice fiind risipită de agresivitatea atacurilor
în forţă), apoi pe Mihai Ritivoiu, câştigătorul Concursului Lipatti din 2010
(abordând opusuri de Enescu şi Schumann, excelent realizate în planul construcţiei,
dar mai ales sub aspect interpretativ, într-o paletă coloristică diversă, cu un
tuşeu rotund şi mai ales cu o capacitate de a transmite publicului trăiri şi stări
emoţionale, având nevoie doar de un plus de strălucire). La rândul său, Andrei
Licareţ, care, cu fiecare apariţie, convinge că se maturizează în plan
artistic, a abordat un program pretenţios (Bach – reliefându-i „latura umană“,
deloc străină de sentimente şi emoţii –, Lipatti, Chopin, remarcând simplitatea
exprimării, în tonuri estompate sau desfăşurări impetuoase), pentru ca, târziu
în noapte, să ni se ofere un regal artistic, Nikolai Luganski demonstrând (în
Janacek, Liszt, Wagner-Liszt, Rachmaninov) că este un superb muzician şi artist
în cel mai adevărat sens al cuvântului, cu un sunet fin, cu sensibilitate,
frazare elegantă, joc de culori şi expresii, „desenând“ edificii sonore cu o
structură în care intensitatea trăirilor atinge cote supreme, dar cu discreţie,
fără răbufniri patetice, nicio clipă ostentativ, pentru că pianistul trăieşte
intens fiecare notă, „cântă“ în cea mai frumoasă accepţiune a termenului. Un
festival de ţinută, posibil în primul rând prin entuziasmul şi tenacitatea
celor doi realizatori, care deja se gândesc la următoarea ediţie.
Dar, pentru că se apropie sărbătorile de
iarnă, Opera din Timişoara a oferit, la 7 decembrie, o premieră pentru copii – Steaua de sticlă de Dan Ardelean şi
Silvia Kerim, în regia Marinei Emandi-Tiron, scenografia Getei Medinschi şi
coregrafia imaginată de Hellen Ganser, cu muzica înregistrată de ansamblul şi
soliştii teatrului, dirijor Mihaela Roşca, interpreţii dovedindu-se şi buni
actori.
Într-un alt „registru“, Corul Filarmonicii
bucureştene condus de Iosif Ion Prunner a propus, alături de acelaşi pianist
Andrei Licareţ, dar şi de „Bucharest Singers“ şi „Atheneum Brass Quintet“,
miniaturi cu tentă religioasă (de Kiriac, V. Teodorian, P. Constantinescu,
Donceanu, Verdi, Brahms, Adam, Händel) şi inspirate din folclor (T. Brediceanu,
N. Ursu, Chirescu) sau din tradiţia internaţională.
Corul Academic Radio şi dirijorul Dan Mihai
Goia au optat pentru o seară de cântece şi colinde slave, în timp ce Studioul
experimental al Operei Naţionale a invitat, ca şi anul trecut, la un concert
derulat sub genericul „Iisus Se naşte!“, susţinut de colaboratoare ale ONB –
Ana-Maria Comşa, Sorana Negrea, Rodica Vică – şi studenţi de la UNMB sau corul
de copii al teatrului, pregătit de Smaranda Morgovan, acompaniaţi la pian de
Luminiţa Berariu. Sâmbătă, 15 decembrie, în acelaşi spaţiu, soprana Felicia
Filip va reveni într-o seară specială, cu invitaţi precum actorul George Mihăiţă,
prim-balerina Corina Dumitrescu, violoncelistul Aurel Niculescu, pianista Ioana
Maxim sau, de la Operetă, Valentin Tiron, anunţându-se că Andrei Tudor a compus
special un „imn închinat Naşterii Sfinte“, dedicat protagonistei, urmând să se
regăsească în program şi un cor de copii şi micii balerini ai Studioului M,
condus de balerina Magdalena Rovinescu.
Pe cu totul alte coordonate, Opera din Iaşi,
după succesul fulminant cu premiera Indiile
galante de Rameau, prezintă o altă producţie regizată de acelaşi Andrei Şerban,
care, în aceeaşi seară de 15 decembrie, reia Troienele din Trilogia antică pe care, iniţial, a montat-o în SUA,
iar în urmă cu 22 de ani, la Teatrul Naţional din Bucureşti. O distribuţie
numeroasă include mai toţi soliştii teatrului, dar şi 21 de actori sau copii
din corul „Juniorii Operei“, evoluând în costumele create de Doina Levintza,
muzica de Liz Swados (din SUA), orchestra condusă de Lucian Maxim „jucându-se
pentru prima dată cu o orchestraţie mai amplă“.
Şi Muzeul „Enescu“ din Bucureşti dăruieşte,
la mijloc de decembrie, o superbă expoziţie care, sub titlul Enescu văzut de Baba – „prezenţa unui geniu
al muzicii în pictura unui obsedat al paletei”, pe lângă imagini diverse
ale interpretului Enescu în tablouri şi desene realizate de-a lungul
deceniilor, cuprinde, pentru prima oară, şi fragmente din „Jurnalul“ pictorului
şi partituri pe care el însuşi a cântat cândva, parte dintre acestea abordate
acum de tânărul violonist Aron Cavassi, alături de pianista Clementina Ciucu-Ristea.
Un dar de sărbători, pe care însă publicul îl poate admira până la 3 februarie
2013.
Cu siguranţă,
„Luna cadourilor“ va continua să fie generoasă cu melomanii, până în prag de
Anul Nou…