Cel mai ilustru scriitor al Italiei și al Evului Mediu – poet, prozator, teoretician literar, filozof moral și gânditor politic – Dante Alighieri s-a născut în 1265, la Florenţa, într-o familie aparţinând micii nobilimi cavalerești.

Și-a început studiile la o școală franciscană, în limba latină (cultă), provensală și franceză, urmând a învăţa limba vulgară (italiana) ulterior, folosindu-se de poezie și filozofie pentru a-și comunica învăţăturile.

Fiind guelf alb (partizan moderat al Papei), a participat activ la viaţa politică, iar pentru a putea participa și la conducerea Florenţei a intrat în breasla medicilor și a spiţerilor.

Și-a început activitatea literară cu sonete, continuând să creeze apoi, combinând poezia cu proza, lucrările care l-au consacrat: Vita Nuova (Viaţa Nouă), Il Convivio (Banchetul sau Ospăţul), De vulgari eloquentia (Despre arta cuvântului în limba vulgară), Le Rime (Rimele), De Monarchia (Despre monarhie) și capodopera literaturii universale, poemul epic La Divina Commedia (Divina comedie) – formată din Inferno, Purgatorio și Paradiso (Infernul, Purgatoriul și Paradisul).

George Coșbuc, fermecat de Dante

Operele lui Dante Alighieri au fost traduse, de mai multe ori, chiar în aceeași limbă. Dintre traducerile în limba română, se consideră că cea realizată de George Coșbuc ar fi cea mai bună. A început prin a-i traduce tatălui său, preot greco-catolic, câteva fragmente dintr-o ediţie în limba germană a Infernului, acestea fiindu-i necesare pentru slujba de duminică.

Puternic atras de opera lui Dante, Coșbuc a învăţat și italiana pe lângă latină, greacă și germană și a mers, folosindu-și propriile economii, la Florenţa și Ravenna, pentru a pătrunde în atmosferă și a se impregna de personalitatea lui Dante.

Știa pe de rost și recita în italiană întreaga Divina Comedie, compusă din 100 de cânturi, respectiv 14.233 de versuri și a lucrat 15 ani la traducerea ei în română. A tradus din nou și Infernul pe care îl tradusese iniţial din germană.

Cele 19 caiete scrise cu creionul, conţinând traducerea și diverse adnotări, au văzut lumina tiparului, postum, cu prefaţa realizată de Ramiro Ortiz, italianul care a înfiinţat catedra de italiană la Universitatea din București, care încheie astfel: „Traducerea mi se pare preţioasă nespus și de așa fel că puţine popoare în Europa se pot făli cu alta mai bună! Primește cu recunoștinţă darul pe care, cu mărinimie regească, a voit să ţi-l facă (n.a. George Coșbuc) din această capodoperă a omenirii!”

În exil, dar cu inima la Florenţa

Ion A. Ţundrea, șef de promoţie al unui liceu din Turnu Severin, pasionat de opera lui Dante, a fost recompensat de profesorii și elevii liceului cu o excursie în Italia pentru specializare. A tradus Divina Commedia până în anul 1940, în paralel cu studiul medicinei.

A plecat pe front ca medic militar și a murit de tuberculoză. În 1945 i-a fost publicat Infernul cu prefaţa scrisă de Nicolae Iorga. La stăruinţele familiei sale, manuscrisele i-au fost publicate în totalitate în 1999, într-o ediţie limitată, la Editura Medicală.

În urmă cu 700 de ani, la 13/14 septembrie 1321, fiind încă în exil, nedreptăţit de către compatrioţii săi, dar cu inima la mult iubita lui Florenţa, Dante este răpus de un atac de malarie, fiind înmormântat la Ravenna, devenind „un muritor pătruns în veșnicie”.