În psihologia gestualităţii, atitudinea braţelor încrucişate este un semn de închidere în sine, de protecţie şi rezistenţă. Iată însă acum şi o nouă semnificaţie neurofiziologică, pe care o găsim în LE GÉNÉRALISTE nr. 1015. Potrivit autorilor unui studiu recent, încrucişarea braţelor poate modula intensitatea durerii. În cadrul experienţei, stimularea nociceptivă a luat forma unei înţepături cu durata de 4 ms în mână, de la distanţă, cu un laser. Două teste separate compară electroencefalograma recepţiei dureroase, cu braţele pe lângă corp şi cu ele încrucişate. Surpriză: cu braţele încrucişate, intensitatea semnalelor cerebrale algice este mai mică. Este vorba, într-adevăr, de modificări ale informaţiilor somatosenzoriale la nivel cortical. Capacitatea determinării precise a localizării stimulului este esenţială pentru interacţiunea cu lumea, dar şi pentru resimţirea durerii. Dacă încrucişarea braţelor pe linia mediană afectează tratarea informaţiilor şi induce o analgezie semnificativă, s-ar putea totuşi obiecta că o stimulare dureroasă ţintită altundeva decât în mână n-ar mai fi obligatoriu amortizată. Cercetătorii de la University College din Londra par însă convinşi că da. Potrivit acestora, faptul de a pune mâna stângă pe dreapta şi dreapta pe stânga provoacă o confuzie cerebrală care alterează transformarea stimulului în durere. Astfel, descoperirea ar putea reduce durerea unui pacient cu un membru amputat, prin masarea membrului opus, confundat printr-o imagine în oglindă cu membrul lipsă. Altfel spus, informaţiile conflictuale între două imagini cerebrale ale corpului au un efect antalgic. La persoana amputată, discordanţa dintre conştiinţa membrului lipsă şi reapariţia lui în oglindă are, la fel, efectul confuziei antalgice. Constatările amintite ar urma să permită noi abordări în tratamentul durerii, cum ar fi producerea de molecule care să exploateze modul în care creierul întocmeşte harta corpului. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.