Al doilea volum din seria „Jurnalul unui medic cosmopolit“ – Medicină
şi globalizare, apărut la
Editura Viaţa Medicală Românească, cu o prefaţă semnată de prof. dr. Sorin
Comoroşan, conducătorul de altădată al lucrării de doctorat a autoarei, dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu,
surprinde printr-o împletire armonioasă a problemelor lumii moderne cu
interferenţe ale culturii şi, fireşte, ca un laitmotiv, cu evoluţii ale
medicinii. Toate sunt tratate într-o manieră eseistică elevată, în stil
limpede, elegant, cu virtuţi literare – pentru că autoarea are talent
scriitoricesc. Fie că relatează, din perspectiva unui reporter versat sau a
unui globe-trotter, cu avantajul de a fi şi medic, având astfel predecesori
celebri ca Norman Bethune şi Nicholas Catanoy (compatriotul nostru), despre
cele observate în călătoriile sale prin ţări mai ales exotice, fie că discută
despre noile perspective ale ştiinţei, despre computer, cultura „blogger“,
schimbările climaterice, consumerism ş.a., problemele medicinii răzbat ca un
fir roşu, informând asupra diverselor evoluţii şi mutaţii, unele mai puţin
cunoscute pe meridianele est-europene.
Autoarea
posedă măiestria de a evita locul comun, banalul, ştiutul, lipsitul de
semnificaţie, aducând în prim-plan cunoaşterea – îmbogăţitoare, utilă
informativ, dar şi formativ, în ştiinţă, cultură, societate, civilizaţie. Aceasta
argumentează asupra erudiţiei şi culturii sale generale ştiinţifice şi
filosofice. O altă trăsătură pe care o desprindem la lectura cărţii este vocaţia
etică, însuşire din ce în ce mai rară astăzi, în evoluţia societăţii noastre grăbite,
supertehnologizate, tot mai mult dominată de profit (inclusiv în medicină);
autoarea a ales, de altfel, în practica sa, geriatria şi medicina paliativă,
domenii considerate de mulţi neatractive, dar cu mare încărcătură etică şi emoţională.
Remarcăm
şi conciziunea, proprie omului de ştiinţă, ce face ca într-un spaţiu de
expunere relativ restrâns, autoarea să prezinte un număr mare de subiecte, bine
selectate pentru a incita interesul cititorului: 45 de eseuri, organizate în
cinci capitole („Călătorie în jurul lumii“, „Sănătate şi politică“, „Medicină şi
globalizare“, „Sindroamele omului modern“, „Nemuritori“).
Printr-o
exprimare aforistică, dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu ne convinge că „a călători
(azi) nu mai este un lux, ci o necesitate“; aflăm apoi că – statistic – cel mai
mult călătoresc seniorii şi tinerii. Sunt detaliate: slow turismul (turismul fără grabă, practicat de vârstnici), charity travels (călătoriile cu scopul
de a-i ajuta pe alţii), exciting/adventure(călătorii în spaţii insolite sau îndepărtate) şi luxury travels.
După
ce călătorim prin îndepărtata Indonezie, aflând date turistice interesante,
suntem informaţi despre accesul limitat la îngrijirile de sănătate; ni se
explică apoi cauzele şi se prezintă medicina tradiţională – religioasă,
ritualistă, holistică şi purificatoare. Poposim, mai departe, în Filipine şi
autoarea, după ce ne prezintă succint geografia, cultura şi istoria
arhipelagului, dedică textul unei mari personalităţi a acestei ţări, José Rizal
(1861–1896), erou naţional, fost medic oftalmolog, scriitor, explorator şi
colecţionar, militant activ pentru independenţa ţării sale.
Aflăm
apoi informaţii interesante privind evoluţia relaţiilor industriei de
medicamente cu medicii (cu bune şi cu rele); medicalizarea omului sănătos;
înclinarea balanţei în binomul doing
science – doing business către acesta din urmă, în raport cu avantajele
profitului; consultaţia medicală în grup; dilemele prevenţiei; spin doctors („creatorii“ de adevăruri),„ghost writers“ (scriitori de lucrări
la comandă); suplimente ale revistelor medicale susţinute financiar de
companiile farmaceutice; protecţia animalelor de laborator în cercetare, producţia
de medicamente şi vaccinuri, diagnostic, învăţământ; dilema medicilor de
familie şi nevoia de reorientare (lărgirea
competenţelor, diversificarea gamei de servicii); nanomedicina; productivitatea
ştiinţifică; polypill (tableta
combinată cu rol preventiv) şi polymeal
(corespondentul dietetic); dosarul medical electronic; health buddy (sfătuitor în domeniul sănătăţii, pregătit printr-un
training); clinicile din mall; serviciul SOS-doctorul,
care funcţionează în Franţa şi Olanda.
Autoarea îşi
onorează formaţia vocaţională de geriatru şi ne informează, într-un alt eseu,
despre iniţiative ale conducerii Ţării Galilor, care a lansat mai multe
proiecte în favoarea populaţiei vârstnice, inclusiv numirea unui ministru
pentru persoanele vârstnice. Dense, judicios selectate, explicate şi
argumentate sunt informaţiile privind concepte, practici, legi ale sistemelor
de sănătate, în vigoare în ţările dezvoltate, informaţii preţioase, care s-ar
cuveni difuzate larg profesioniştilor noştri şi decidenţilor, care se chinuiesc
de ani buni să reformeze sistemul nostru de sănătate, dar nu depăşesc clişeul „copy & paste“, oscilând alternativ între
modele germane, olandeze, franceze, belgiene, transplantate mai degrabă decât
adaptate condiţiilor şi specificului nostru. Autoarea ajunge la o concluzie
logică: modelele sunt utile, dar nu trebuie transplantate, copiate, ci adaptate
la condiţiile şi specificul românesc. Dacă specialiştii în reforme de la noi ar
citi şi Jurnalul unui medic cosmopolit –
rubrică din săptămânalul „Viaţa medicală“ ajunsă, iată, la a doua publicare în
volum – ar avea numai de câştigat.
