Miezul lui august ne aduce în fiecare an, alături de praznicul împărătesc al Adormirii Maicii Domnului, și sărbătoarea ce comemorează martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu, alături de fiii și sfetnicul său, pe altarul credinței strămoșești. Acesta poate fi un bun prilej de a ne reaminti de luminatul voievod și de a căuta să fim din nou în preajma ctitoriilor sale, mărturii ale unui spirit erudit și iubitor de frumos. Iar bucuria este cu atât mai mare atunci când, aproape din întâmplare, reușim să aflăm locuri mai puțin cunoscute, dar în care să fim înconjurați de reperele familiare, poate chiar îndrăgite, ale artei brâncovenești.
O astfel de întâmplare fericită a făcut să aflu că, până la 27 august, poate fi vizitată expoziția „Ornamente în scrierile brâncovenești”, găzduită de Palatul Brâncovenesc, de la Potlogi, a cărui existență o ignorasem până de curând. Curiozitatea fiind deșteptată, am pornit într-o plimbare de agrement către satul dâmbovițean aflat la 45 km de capitală, distanță care, în secolul al XVII-lea, însemna cale de o jumătate de zi cu trăsura și, prin urmare, un bun loc de popas pe drumul spre vechea curte domnească de la Târgoviște. Acesta a fost motivul pentru care Vodă Brâncoveanu s-a hotărât să ridice aici, asemenea reședinței de la Mogoșoaia, un ansamblu de case domnești (palatul, cuhnia, droșcăria și curțile înconjurătoare) menite fiului cel mare, Constantin, a cărui construire a fost încheiată cu 320 de ani în urmă, la sfârșitul lui 1698. După decapitarea domnitorului, domeniul de la Potlogi ajunge să cadă pradă în numeroase rânduri invadatorilor turci sau ruși. Ansamblul este lăsat în ruină până când este inclus în lista monumentelor istorice la început de secol XX, iar începând cu anul 1953 are parte de o serie de lucrări de restaurare. Adevărata sa renaștere este de dată recentă, întreg ansamblul fiind reabilitat cu fonduri europene și redeschis pentru public în anul 2015.
Trecând de porțile care sparg zidul înconjurător, surpriza este mare, căci de la un sat banal de câmpie, fără vreun farmec special, treci cu ochii către o curte amplă, în mijlocul căreia tronează palatul. Arhitectura sa amintește mult de cea de la Mogoșoaia, care a fost, de altfel, o sursă de inspirație pentru planurile inițiale de reconstrucție. În plus, vizitatorii sunt însoțiți de ghid, ceea ce face ca totul să fie mai interesant, presărat cu amănunte despre istoria locurilor și despre viața Brâncovenilor.
Obiectele de mobilier, ceramică, metale prețioase, armele și piesele vestimentare expuse, care încearcă să recreeze aspectul original al locului, sunt de dată mai recentă și provin de la Complexul Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște. Parcurgând încăperile, reușim să percepem puțin din
atmosfera de altădată, admirăm fragmentele de stuc original care înfrumusețau locul și putem să înțelegem care era destinația fiecărui spațiu în parte. În plus, zonele care odinioară erau ocupate de servitori sau fosta cramă sunt azi spații pentru activități educative și culturale, care să mențină locul viu și atrăgător pentru publicul de toate vârstele.
În acest concept se încadrează și expoziția de care aminteam la început, realizată de Asociația DAR DEVELOPMENT, în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României și Museikon – Muzeul Icoanei și Cărții Vechi din cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Aceasta reunește tipărituri originale din epocă, precum și extrase din documente caligrafiate manual. În felul acesta se dorește marcarea a 330 de ani de la urcarea pe tron a ctitorului, precum și de la tipărirea primei Biblii în limba română.
Dincolo de palat se întind grădinile, care promit să arate mai bine peste câțiva ani. Acestea se termină cu un heleșteu peste care se poate trece pe un pod din lemn arcuit, de unde avem o perspectivă diferită asupra întregului ansamblu. Alături de curțile palatului pătrundem în spațiul mai vechi al bisericii din Potlogi, cu hramul Sf. Dumitru, ctitorită de același Constantin Brâncoveanu în 1683, în perioada când era mare spătar al Țării Românești. Și aici se împletesc intervenții din perioade istorice diferite, zone de frescă originală, dar și picturi complet refăcute mai recent.
Întreg complexul pare desprins din spațiu și timp, trăind o viață proprie, care îl poartă și pe trecătorul de azi în vremuri de demult, oferindu-i o oază de tihnă și frumusețe, motiv de popas și loc de meditații. Pentru cei aflați în drum fără grabă spre Pitești sau care caută motiv de escapadă extraurbană în apropiere, Potlogi poate fi o destinație aducătoare de bucurie, impregnată profund de spiritul brâncovenesc.
