Foarte tinerii instrumentişti, sub conducerea lui Cristian Florea (violoncelist născut la Sibiu, stabilit în Spania, devenit dirijor), au propus un program divers, colaborând cu solişti foarte buni, aplaudaţi în pagini dificile dar de mare efect. Am ascultat astfel o violonistă – Maria Montserrat Florea – care studiază la celebra şcoală patronată de Regina Sofia a Spaniei, interpretând acum secvenţa Iarna din Anotimpurile de Vivaldi, apoi un fragment din Melodii lăutăreşti de Sarasate. Artista a etalat o tehnică performantă şi un sunet calitativ, asemeni acordeonistului Mihai Grosu, care a susţinut cu dezinvoltură partituri performante printre care, firesc, s-a regăsit şi o îndrăgită piesă de Piazolla. Dacă aceşti doi adolescenţi au constituit surprize plăcute pentru noi, soprana Tina Munteanu, solistă a Teatrului de Operetă, deja binecunoscută melomanilor, a confirmat, în ariile din My Fair Lady şi Sylvia, că glasul său generos este condus cu îngrijire şi expresivitate, tentaţia supraacutelor nefiind însă foarte inspirată. Iar orchestra i-a acompaniat cu precizie, rezolvând, de asemenea, cu acurateţe, opusurile de Corelli, Rogers sau Suita de Crăciun (probabil semnată de I. Doga), în care s-au regăsit frânturi din colinde tradiţionale româneşti şi universale. Maniera lejeră în care dirijorul a coordonat demersul muzical s-a extins şi în încercarea de a solicita publicul să se implice direct, ceea ce s-ar fi potrivit mai curând unor copii, nicidecum diplomaţilor şi oamenilor de cultură aflaţi în sală, care însă au „reacţionat“ bătând din palme în ritmul muzicii abia la Polca pizzicato de Strauss, cântată ca bis, alături de un Tango.

   La final, cei peste 500 de spectatori au aplaudat încântaţi concertul care, programat mai devreme ca de obicei, a adus însă atmosfera „de bine“ a apropiatelor Sărbători, iar organizatorii evenimentului au primit, la rândul lor, mulţumirile celor care, timp de o oră, au (re)ascultat muzică bună, interpretată deosebit de agreabil. Din păcate, oaspeţii nu au pus la dispoziţie un program de sală şi nici nu au anunţat piesele cântate, astfel încât ne-au provocat la un fel de „concert-ghicitoare“, majoritatea consolându-se cu faptul că, pur şi simplu, acele pagini, gustate de oricine, în orice colţ al lumii, erau accesibile şi deci cuceritoare în sine.

   Dar, pentru că e vremea colindelor, la Ateneu, Corul „Madrigal“ condus de Voicu Popescu a oferit primul concert în noua sa formulă, mult întinerită, programul incluzând pagini religioase dedicate, de-a lungul secolelor, Naşterii Domnului, precum şi miniaturi îndrăgite – religioase şi laice – din repertoriul românesc de gen. Iar câteva zile mai târziu, sub aceeaşi cupolă a evoluat excelenta Orchestră Română de Tineret care, sub bagheta lui Cristian Mandeal, a dorit să bucure melomanii prin interpretarea unor opusuri din marea literatură universală, într-o atmosferă ce anticipa Sărbătorile. La Iaşi, Opera Naţională a invitat publicul la seara de colinde cântate de corul de copii „Juniorii Operei“, condus de Raluca Toma; pe scenă s-au regăsit deopotrivă solişti de cotă ai teatrului liric şi un ansamblu de percuţie, întregind farmecul unor lucrări atât de frumos abordate încât publicul a solicitat insistent reluarea acelui program în ziua următoare, semn că şi cei mici şi cei mari rămân veşnic copii când ascultă asemenea melodii al căror farmec ne încântă dintotdeauna. Deloc întâmplător, Juniorii au susţinut un astfel de concert şi în aer liber, pentru că magia Crăciunului se apropie, chiar dacă zăpada se lasă aşteptată...