Concepte originale propune semnatarul
editorialului din Revista Medicală Română nr. 1/2013, dr. Grigore Buşoi, pentru a
defini evoluţia omului, de la naştere până la moarte. Astfel, „învârstnicirea“,
în complexitatea ei, poate fi studiată, potrivit autorului, prin cei „5E:
ereditate, evoluţie, exprimări, expectaţii şi evidenţieri“. Dacă în sistemele
vii, de-a lungul vieţii, totul curge, în literatură găsim o multitudine de
etapizări ale vieţii omului. Redactorul şef al publicaţiei insistă însă pe una
proprie, care ia ca termen de referinţă grupe de câte 15 ani: copilărie (0–15
ani), tinereţe (16–30), maturitate (31–45), robusteţe (46–60), cărunteţe
(61–75), senectute (76–90) şi longevitate (peste 91 de ani). Sunt evidenţiate,
în editorialul amintit, semnalmentele fiecărei etape în parte, problemele
medicale specifice acestora, precum şi modificările înclinărilor instinctuale
apărute de-a lungul vieţii. Dar pentru că nu ne-am propus să devoalăm întregul
concept, lăsăm cititorul să aprofundeze subiectul, prin lectură. Nu putem însă
trece mai departe fără a face o scurtă referire şi la ceea ce autorul numeşte
„controlul aniversărilor jalon“ (CAJ), o investigaţie care se bazează pe
factorul de risc cumulativ (vârstă) la aniversările considerate reprezentative:
15 ani, 45 de ani, 60 de ani şi 75 de ani. CAJ, crede autorul, ar permite o
analiză a morbidităţii generale pe generaţii contemporane diferite, la aceste
vârste considerate nodale, el prezentând chiar şi o cercetare pe care a
efectuat-o în urmă cu circa 20 de ani, la subiecţii arondaţi teritorial.
Părăsind spaţiul alocat editorialului, ne
trezim în faţa unui referat privind arteriopatia obliterantă a membrelor
inferioare, bazat pe un studiu nerandomizat, deschis, de cohortă, cu lot
placebo de control, pe un număr de 910 pacienţi arteriopaţi, aflaţi în stadiile
IIA–IV, care au fost abordaţi terapeutic în perioada 2003–2011. Obiectivul
studiului, aşa cum a fost el prezentat în referat, a fost susţinerea rolului
benefic semnificativ al terapiei cu prostaglandine i.v. în abordarea pacienţilor arteriopaţi. Concluziile desprinse de
autori au evidenţiat un posibil efect benefic suplimentar al asocierii în
terapia medicamentoasă clasică a tratamentului cu prostaglandine i.v., efecte neinfluenţate major de
prezenţa/absenţa diabetului zaharat, ele aducând beneficii chiar şi pacienţilor
cu trombangeită obliterantă.
La rubrica „Educaţia medicală continuă“ găsim
o serie de informaţii la zi din diverse patologii. Boala renală cronică (BRC),
de exemplu, o problemă majoră de sănătate publică, face obiectul unei ample
prezentări semnate de dr. Diana Silvia Zilişteanu, de la Centrul de medicină
internă şi nefrologie din cadrul Institutului Clinic Fundeni. Aflăm cum
diagnosticul precoce al BRC poate încetini progresia bolii şi preveni complicaţiile
ei, reducând astfel mortalitatea generală şi pe cea de cauză cardiovasculară.
Având în vedere prevalenţa ridicată a BRC şi nivelul scăzut de conştientizare
în rândul pacienţilor şi chiar a comunităţii medicale, autoarea insistă pe
necesitatea popularizării informaţiilor esenţiale în vederea îmbunătăţirii
managementului pacienţilor cu această boală.
Rubrica
„In memoriam“ aduce un omagiu profesorului Valeriu Popescu, figură proeminentă
a pediatriei româneşti contemporane, care ne-a părăsit la jumătatea primei luni
a acestui an (16 ianuarie 2013). Absolvent, în 1951, al Facultăţii de Medicină din
Bucureşti, acesta a avut un traseu profesional interesant, care s-a intersectat
cu nume de frunte ale medicinii româneşti, ce i-au insuflat pasiunea pentru
această specialitate. În întreaga sa activitate profesională, profesorul
Valeriu Popescu a îmbrăţişat aproape toate domeniile pediatriei, cu un accent
suplimentar pe neurologia pediatrică, hepatologie, boli metabolice, hematologie
şi oncologie pediatrică. Prof. dr. Valeriu Popescu a avut şi o remarcabilă
activitate de cercetare, concretizată prin sute de lucrări publicate alături de
colaboratori, multe dintre ele de referinţă şi astăzi. Şi activitatea didactică
a fost prezentă în preocupările sale; a ocupat poziţiile de decan al Facultăţii
de Pediatrie (1980–1989) din cadrul UMF „Carol Davila“ Bucureşti, de secretar ştiinţific
al Senatului universitar şi de prorector didactic (1990–1993).
Şi pentru că 2013 este anul cu numărul 150
de la naşterea profesorului Gheorghe Marinescu, Revista Medicală Română publică, în acest prim număr al său din
anul în curs, un medalion biografic al reputatului neurolog, în care cititorul
va descoperi date privind cariera acestuia, contribuţiile sale la progresul
medicinii moderne şi multe alte lucruri interesante.
