Un motiv în plus pentru ca autorităţile sanitare belgiene (dar şi din alte ţări occidentale) să se intereseze de două probleme fundamentale: oare aceste tratamente sporesc calitatea vieţii pacienţilor şi, mai ales, stopează dezvoltarea unor complicaţii? Studiile întreprinse arată că numărul persoanelor purtătoare de VHB este necunoscut, dar HBC afectează 5% din populaţia mondială. În ţările în care e relativ puţin răspândită (cum e Belgia, unde doar 0,7% din locuitori au HBC), boala se transmite îndeobşte prin injecţii (la toxicomani), prin relaţii sexuale neprotejate sau prin practicarea piercing-ului. În Europa occidentală, populaţia infectată (în continuă creştere) e constituită, în cea mai mare parte, din imigranţi ce provin din regiuni ale lumii unde HBC este endemică. Majoritatea acestor bolnavi s-au contaminat la naştere, de la propriile lor mame. Autorii studiilor amintite au investigat 527 de pacienţi din 18 centre (a căror vârstă medie este de 46 de ani, două treimi fiind bărbaţi) şi au constatat că jumătate dintre aceştia erau originari din ţări extraeuropene. Totodată, se estimează că, în 2009, în Belgia, hepatologii au examinat cel puţin 3.300 de pacienţi cu HBC. (...)