De
câţiva ani, ne-am obişnuit ca fiecare concert susţinut de Orchestra Română de
Tineret (ORT) să devină un adevărat eveniment. Excelentul ansamblu abordează
lucrări tot mai complexe şi solicitante din marea literatură universală, sub
bagheta unor maeştri de elită, cucerind prin calitatea sunetului, prin
omogenitate şi fluenţă, prin rafinament şi strălucire, instrumentiştii cântând
cu vădită plăcere şi implicare. În ultima vreme, ORT şi-a diversificat
repertoriul cu programe din opere în compania unor solişti români de marcă,
„atacând“ recent un teritoriu aparte, alături de un cvintet de jazz, invitat
din Franţa şi condus de violonistul Florin Niculescu. El revenea astfel pe
podiumul „de acasă“, dar nu singur, ci însoţit de un combo deja vestit în lume
– o combinaţie inedită, poate surprinzătoare, sub genericul „Jazz de la Est la
Vest“.
Cu
Horia Andreescu la pupitru, orchestra şi violonistul au prezentat Rapsodia East&West, un aranjament
realizat de solist şi de Constantin Arvinte, ce alternează sonuri de factură
folclorică şi secvenţe cu tentă de jazz într-o mixtură ciudată, cu o scriitură
simfonică simplă, intervenţii violonistice virtuoze şi momente de sine stătătoare.
Din formaţie au făcut parte şi pianistul Peter Beets, chitaristul Hugo Lippi,
contrabasistul Daryl Hall şi bateristul Bruno Ziarelli. Eclectică, atractivă în
special pentru iubitorii de jazz, determinând însă o „pauză“ îndelungată pentru
orchestră şi dirijor între secţiunile simfonice, Rapsodia a fost urmată, în partea a doua a serii, de un grupaj de piese
interpretat doar de cvintet. Au fost solouri ample, care au făcut deliciul
cunoscătorilor, instrumentiştii trecând de la Swing from Paris sau Double Scotch la Medley Django, răsplătiţi
cu aplauze spontane, în buna tradiţie a serilor de gen. Şi tinerii din orchestră
s-au lăsat repede cuceriţi de ritmurile pregnante şi de inspiraţia improvizatorică
a oaspeţilor, pe care i-au acompaniat apoi şi într-un Potpuriu de melodii, într-un aranjament cu orchestră simfonică
realizat de acelaşi Florin Niculescu, împreună cu FranÎois Théberge şi Cyrille
Lehn. Alămurile au fost, ca de obicei, „la înălţime“. Suflătorii s-au integrat
cu aplomb stilului atât de special al jazzului, pe care cei ce-l cântă îl au
„în sânge“, totul într-o partitură, din nou, destul de puţin solicitantă pentru
ansamblu. Toate acestea au dovedit că ORT, asemenea maestrului Horia Andreescu,
are disponibilitatea de a se adapta unor stiluri şi maniere din cele mai
diverse, păstrând constant nivelul valoric, plăcerea şi implicarea în demersul
interpretativ. Desigur, cvintetul a rămas permanent în prim-plan, aplaudat
entuziast de orchestră şi de publicul destul de numeros, răsplătit cu bisuri
de aceeaşi factură.
O
seară specială, un nou proiect conceput de Lanto Comunication, producător alături
de Radio România Muzical, organizat cu sprijinul Marii Loji Naţionale din
România, având şi sponsori pe măsură. Programul mai lejer, într-o altă „cheie“
comparativ cu structura de stagiune, anunţă, poate, oferta estivală de care
ne vom bucura în iulie şi august, deja notată în caietul-program. Entuziastul
Dorin Ioniţă, prin firma sa binecunoscută pentru reuşitele concerte şi
recitaluri cuprinse (şi) în „Magic Spring“ sau „Magic Summer“, ne-a lansat de
pe acum invitaţia de a reasculta, la Ateneu, solişti apreciaţi şi, ca de
obicei, Orchestra Română de Tineret. O noutate este însă prezenţa orchestrelor de
tineret din Spania şi Franţa, alături de cea de la Chişinău, aşa încât, în
fiecare săptămână de vară, vom avea posibilitatea să (re)descoperim frumuseţea
unor opusuri celebre, în interpretări care, cu siguranţă, ne vor încânta.
Dar
până atunci, ORT va fi aplaudată din nou la Berlin, apoi, conform tradiţiei, şi
în Festivalul „Enescu şi muzica lumii“ de la Sinaia, creat şi coordonat de
violoncelistul Marin Cazacu, cel care a fondat şi care conduce minunata
Orchestră Română de Tineret, acum şi în calitatea sa de manager al Centrului Naţional
de Artă „Tinerimea Română“.
