Deschidem pentru prima oară o carte
și, aproape pe nesimțite, evadăm din realitatea imediată care ne
înconjoară, suntem transportați într-un alt loc, într-un timp
diferit, și astfel începe o nouă aventură a lecturii, la capătul
căreia nu putem sfârși altfel decât mai bogați. Iar dacă putem
împărtăși acest cumul de emoții și senzații și cu alți
semeni de-ai noștri, care să ne transmită din trăirile lor,
povestea cuprinsă în paginile cărții este cu adevărat completă.
De o asemenea experiență specială,
desfășurată pe multiple niveluri, am avut parte la 9 septembrie,
cu ocazia celei de-a cincea ediții a „Nopții literaturii
europene“ (NLE). Organizat de EUNIC România, evenimentul își
dorește să apropie cititorii de noile voci ale literaturii de pe
continent, prin prezentarea într-un mod creativ a conținutului
celor mai noi cărți publicate, susținând totodată și circulația
mai largă a creației literare prin intermediul traducerilor făcute
în limbile altor țări. Poate și din acest motiv, anul acesta
evenimentul a fost organizat în luna septembrie, la 30 septembrie
sărbătorindu-se „Ziua internațională a traducătorilor“,
moment promovat de federația internațională a profesioniștilor
din acest domeniu. Nu în ultimul rând, organizatorii NLE își
doresc să ne facă să descoperim literatura contemporană și
lectura în spații neconvenționale, atipice, în care este mai
puțin probabil să ne poarte pașii sau să avem acces cu alte
ocazii.
După cum impresia provocată de o
carte este profund personală, mereu influențată de experiențele
anterioare, emoționale și intelectuale ale cititorului, la fel și
percepția unui eveniment complex cum este NLE, cu lecturi
concomitente desfășurate în cinci clădiri diferite din centrul
Bucureștiului, nu poate să fie decât individuală și subiectivă,
influențată în plus și de faptul că nici măcar unui actor nu îi
iese de două ori la fel interpretarea unui text. Pentru mine seara a
început la subsolul librăriei Cărturești Verona, care a găzduit
programul comun realizat de Institutul Italian de Cultură și
Fundația Culturală Greacă. Acesta a ieșit puțin din șablonul
consacrat al lecturii, debutând cu proiecția expoziției
fotografice „În lumina muzelor“, omagiu adus de fotograful
italian Giovanni Giovannetti scriitorilor greci contemporani. A urmat
conferința neoelenistului italian Maurizio de Rosa, intitulată „200
de ani de literatură greacă: conflict, sinteză, identitate“.
Tot atipică a fost și seara
organizată de Institutul Cultural Român la Casa „Ion Mincu“,
unde poeta Svetlana Cârstean, câștigătoare a numeroase premii în
ultimii ani, și-a citit poemele, reprezentația sa fiind completată
sonor de Cătălin Crețu și vizual de Mihai Barabancea. În plus,
una din sesiunile de lectură a adus-o în mijlocul nostru, via
Skype, din Suedia, pe poeta de origine iraniană Athena Farrokhzad.
Aceasta a citit din volumul „Trado“, scris împreună cu Svetlana
Cârstean, aducându-ne în atenție, în mod poetic, „trădarea“
de care se face vinovat, inevitabil, traducătorul de literatură,
franceza fiind limba de comunicare a celor două autoare. În altă
încăpere, Florin Iaru aducea la viață pentru Centrul Ceh, în
stilul său inconfundabil, vocile prozatorilor cehi contemporani,
cuprinse în antologia „Coama leului pe pernă“, publicată la
Chișinău în 2013.
Aflat la prima participare la NLE,
Spațiul Public European (SPE) a pus accentul pe poezia și proza
românească, invitându-i pe autori să își citească propriile
creații. Seara a inclus și un moment special, festiv, reprezentat
de premierea de către Vincent Lambotte, din partea reprezentanței
Comisiei Europene în România, a lui Claudiu M. Florian, câștigător
anul acesta al Premiului pentru literatură al UE, pentru cartea sa
„Vârstele jocului. Strada Cetății“, apărută în 2012. Acest
premiu scoate în evidență creativitatea și diversitatea europeană
în domeniul literar, precum și circulația unei opere dincolo de
granițele naționale, în restul Europei. Se acordă anual unui
număr de doisprezece scriitori, aleși de un juriu de specialitate,
provenind din cele douăsprezece țări stabilite prin rotație în
fiecare an, cu condiția ca aceștia să fi debutat cu cel mult cinci
ani înainte de prezentarea nominalizării la premiu.
De la poveștile din Ardealul natal
ale lui Claudiu Florian, scrise în românește, am trecut, cu
ușurință, spre cele având ca fundal un areal geografic învecinat,
însă așternute pe hârtie în limba maghiară de György Dragomán,
născut și el tot în Transilvania, la Târgu Mureș. Romanul său,
„Rugul“, tradus în românește în 2015, a fost alegerea serii
la Institutul Balassi. Pe terasa Teatrului „Țăndărică“, în
nocturnă, am admirat cum actrița Ozana Oancea a recurs la tot soiul
de giumbușlucuri de gesturi, mimică și intonație pentru a recrea
cu fidelitate atmosfera cărții, dar și pentru a câștiga războiul
inegal cu telefoanele și tabletele liceenilor aflați în public
(personajul principal al romanului fiind o adolescentă).
Într-o cheie mult mai serioasă, mai
gravă, s-a desfășurat programul alcătuit în același loc de
Institutul Cervantes, care a început cu o lectură din ultima ediție
din „Don Quijote“ (2016), care nu putea să lipsească la 400 de
ani de la dispariția scriitorului. A urmat un autor contemporan,
Antonio Muñoz Molina, al cărui roman fluviu „În noaptea
timpului“ ne duce în Spania din vremea războiului civil, într-o
întrepătrundere de personaje reale și caractere de ficțiune.
Fragmentul citit de tânărul actor Ionuț Grama nu a făcut decât
să ne trezească interesul pentru a continua lectura și a descoperi
până la capăt o istorie scrisă de unul dintre membri Academiei
Regale Spaniole.
Din perioada interbelică am călătorit
în timp spre deceniile postbelice, odată ajunsă la Piua Book Bar,
unde se auzeau voci literare din cinci țări diferite. Forumul
Cultural Austriac ne-a oferit, în interpretarea actriței Ruxandra
Maniu, o scoatere din uitare a poveștii de dragoste dintre doi
poeți, Paul Celan și Ingeborg Bachmann, a căror corespondență a
fost publicată la noi în 2010, sub titlul „Timp al inimii“.
Publicul prezent primea în plic câte una din aceste frumoase
scrisori, iar pauzele dintre misive erau marcate de sunetul produs de
o mașină de scris, pentru a ne apropia mai mult de atmosfera anilor
ʼ50–ʼ60. Același spațiu ne-a transportat apoi în lumea plină
de muzicalitate, de mirosuri și gusturi diferite, a Istanbulului,
care este prezent în romanul „O ciudățenie a minții mele“,
semnat de Orhan Pamuk și adus în fața noastră de Centrul Cultural
Turc „Yunus Emre“ și de actorul Elias Ferkin Musuret.
La etaj am avut parte de adevărate
demonstrații teatrale având ca bază literatura contemporană
destinată cu precădere publicului foarte tânăr. Institutul
polonez a pus la cale un fel de teatru radiofonic la care spectatorii
participau în mod direct, cu actorul Lari Giorgescu citind din
„Ultima dorință“ de Andrzej Sapkowski. Atmosfera cărții a
fost redată și cu ajutorul efectelor de sunet create de
percuționistul Lucian Maxim, integrant al Orchestrei Naționale
Radio. Mai târziu, Institutul Goethe și echipa de la
Theaterlaboratorium Bukarest au recreat pentru public fragmente din
romanul cu și despre adolescenți „O vară mișto“, semnat de
Wolfgang Herrndorf.
Parcă pentru a ne dovedi că nu e
bine să luăm viața ca pe o joacă și ne relaxăm prea mult, ba
dimpotrivă, e de preferat să fim mai mereu cu garda ridicată, a
fost suficientă lectura propusă de Institutul Camões, din romanul
„Instalarea fricii“ de Rui Zink. Justificându-și alegerea
înainte de a trece la lectura propriu-zisă, și introducându-ne
apoi în atmosfera încărcată de simboluri a cărții, Radu
Paraschivescu a subliniat că vârsta cititorilor acestui titlu este
esențială. Aceia dintre noi care au simțit, oricât de puțin, ce
înseamnă traiul sub un regim totalitar vor putea să perceapă
nuanțe și subtilități mai puțin sau deloc evidente pentru cei
foarte tineri. În încheierea serii am revenit la punctul de
plecare, venind rândul literaturii italiene, prezentă prin
intermediul filmului „Prietenele“ din 1955, regizat de
Michelangelo Antonioni, premiat la Veneția. Acesta a fost realizat
după romanul lui Cesare Pavese, „Femei singure“, din care am
putut urmări un fragment.
Evenimentul NLE a fost precedat de
dezbaterea „Tandem: Traducători și redactori“, care s-a dorit a
fi o platformă de dialog pentru toți profesioniștii ale căror
eforturi ne permit să ne bucurăm de literatura europeană, și nu
numai de ea. Fără munca traducătorilor, făcută cu pasiune și
dăruire (până la a ajunge să se transmită cititorului „muzica
secretă“ din fiecare limbă, după cum poetic a afirmat Dinu
Flămând), întregită de cea a redactorilor de carte, care se
asigură că volumul nu se abate de la drumul drept și nu produce
mai multe „licențe“ literare decât a intenționat autorul, nu
am putea avea acces la atâtea lumi și istorii diferite.
