Newsflash
Cultură

Chirurgia transplantului hepatic, de la un trecut dificil la un viitor fascinant

de Prof. dr. Mircea GRIGORESCU - oct. 28 2011
Chirurgia transplantului hepatic, de la un trecut dificil la un viitor fascinant
   Voi încerca mai întâi să îl prezint pe iniţiatorul şi coordonatorul cărţii TRANSPLANTUL HEPATIC, dl prof. dr. Irinel Popescu, în cele trei ipostaze ale sale: om al cetăţii; personalitate recunoscută pe plan naţional şi internaţional; profesionist şi om de ştiinţă cu o activitate pusă în slujba sănătăţii semenilor şi a interesului ştiinţific. Când scriu „om al cetăţii“, subliniez profunda sa implicare în mediul social, ceea ce înseamnă nu numai o reprezentativitate simbolică, ci acea disponibilitate, creativitate, participare consumatoare de energie şi timp, timpul – redutabilul său adversar. Dacă reduc dimensiunea implicării sale la organizarea Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic „Dan Setlacec“ din cadrul Institutului Clinic Fundeni, atunci nu pot să nu adaug capacitatea sa de a-şi alege colaboratori de calitate, de a-i motiva, de a le stabili obiective clare, dar şi de a le oferi condiţiile necesare pentru realizarea lor – adică toate atributele pe care le are un adevărat creator de Şcoală.
   Anvergura naţională profesională şi ştiinţifică îi este recunoscută prin poziţia pe care o are în prestigioase societăţi: membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale şi preşedintele secţiei de chirurgie clinică şi experimentală, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, fondator al Asociaţiei Române de Chirurgie Endoscopică, al Asociaţiei Române de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică şi Transplant Hepatic, cărora le-a fost şi preşedinte, membru în numeroase colective editoriale ale revistelor ştiinţifice româneşti. Anvergura sa internaţională este ilustrată prin numeroasele poziţii pe care le deţine în organismele europene sau internaţionale, între care: Societatea Europeană de Transplant, Asociaţia Internaţională a Chirurgilor şi Gastroenterologilor, Academia Europeană de Ştiinţe Chirurgicale, American College of Surgeons, reprezentant al României în Comisia de Transplant a Consiliului Europei şi, desigur, poziţia onorantă de membru al Academiei Franceze de Chirurgie.
   Nu pot să omit activitatea sa, deloc uşoară, de alcătuire a legislaţiei de transplant, de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Transplant în anul 2005, precedată de fondarea organizaţiei Romtransplant în 1997, al cărei preşedinte este. De asemenea, trebuie să menţionez faptul că, prin diligenţele sale şi prin rezultatele profesionale obţinute, Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic a devenit centru naţional de formare pentru specializarea în chirurgie şi transplant hepatic, dl prof. dr. Irinel Popescu fiind responsabilul naţional pentru formarea în această supraspecializare.
   Ca recunoaştere a contribuţiei sale ştiinţifice, Academia Română i-a decernat premiul „Iuliu Haţieganu“ pentru lucrarea (efectuată împreună cu dl prof. dr. Corneliu Dragomirescu) „Chirurgia miniinvazivă. Tehnici avansate“ şi premiul „Victor Babeş“ pentru „Chirurgia ficatului“ – volum apărut sub coordonarea sa şi cu participarea a numeroşi autori din ţară şi din străinătate. O adevărată încununare a activităţii sale editoriale o reprezintă lansarea, în anul 2009, a seriei complete a „Tratatului Naţional de Chirurgie“ (zece volume, la Editura Academiei), sub îngrijirea sa şi având drept coordonatori de volum nume sonore ale chirurgiei româneşti.
   În legătură cu ultima sa lucrare, „Transplantul hepatic“, apărută în condiţiile grafice de excepţie (Ed. Academiei), sunt tentat să încep prin a cita cunoscutele versuri ale lui Tudor Arghezi: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / încet gândită, gingaş cumpănită“, deşi, trebuie să recunosc, ultima strofă nu se potriveşte nicidecum cărţii pe care o prezint: „Pe cât e ghiersul cărţii de frumos / Carte iubită, fără de folos /Tu nu răspunzi la nicio întrebare“. Şi aceasta pentru că tratatul răspunde cu adevărat tuturor întrebărilor, fireşti astăzi, legate de transplantul hepatic.
   Transplantul hepatic se integrează în planul mai vast al chirurgiei hepatice, până în prezent fiind efectuate peste 1.500 de rezecţii hepatice complexe, ceea ce plasează centrul de la Fundeni în topul mondial al serviciilor cu o asemenea experienţă acumulată la nivelul unei singure clinici. Realizarea transplantului hepatic în România este rezultatul unui lung proces, de la instrucţia şi formarea în acest domeniu, la învingerea prejudecăţilor şi inerţiei, la crearea structurilor care stau în spatele uneia dintre cele mai complexe intervenţii chirurgicale.
   Într-o manieră inteligentă, cartea este structurată în trei secţiuni: evaluarea şi monitorizarea pacienţilor pretransplant şi evoluţia postoperatorie, care încadrează capitolul ce dă forţă materialului, tehnica chirurgicală a transplantului, cu tot ceea ce înseamnă ea şi cu toate variantele sale – transplant de la donator în moarte cerebrală, de la donator în viaţă, transplantul cu ficat întreg, ficatul împărţit, ficatul redus, transplantul „domino“, transplantul de ficat asociat altor organe. Nu e posibil, în spaţiul avut la dispoziţie, să fac însă o analiză de conţinut a capitolelor cărţii. Cei interesaţi vor avea numai de câştigat  din lecturarea cărţii în integralitatea sa sau numai a capitolelor de interes. Menţionez, totuşi, că excepţionala realizare editorială adună sub redacţia profesorului Irinel Popescu nume de prestigiu ale chirurgiei, gastroenterologiei şi hepatologiei româneşti, anesteziei şi terapiei intensive, imunologiei, radiologiei şi imagisticii medicale, morfopatologiei, medicinii interne, pediatriei, cardiologiei, laboratorului clinic, realizând ceea ce prefaţatorul, profesorul Domenico Forti, definea „o formidabilă echipă integrată şi o Şcoală care a atins prestigiul de care se bucură cele mai importante centre internaţionale“. Colaboratorii profesorului Irinel Popescu sunt, într-adevăr, personalităţi de elită crescute în această redutabilă Şcoală creată în Institutul Clinic Fundeni. De altfel, tot materialul este impregnant de ideea lucrului în echipă, fie că este vorba de echipa din sala de operaţie, fie de echipele care realizează etapa premergătoare sau cea care succede actului operator.
   Mi se pare, de asemenea, un aspect esenţial grija cu care profesorul Irinel Popescu abordează ideea continuităţii în cadrul unui astfel de centru, de la seniorii care coordonează activitatea la mai tinerii dar deja consacraţii colaboratori, care vor putea oricând să conducă echipa operatorie în faţa unui un transplant hepatic. Este ceea ce, de fapt, conturează conceptul de Şcoală, de care profesorul – discipol al marelui chirurg Setlacec –, este atât de ataşat.
   O colaborare îndelungată mă leagă de Clinica de chirurgie generală şi transplant hepatic. Am găsit aici trăsături comune cu ale clinicii din care provin – Clinica Medicală III din Cluj-Napoca – în atitudinea faţă de bolnavi. Aceeaşi deschidere, receptivitate, disponibilitate. Trăsături pe care maeştrii noştri, profesorii Iuliu Haţieganu şi Octavian Fodor, ni le-au transmis ca pe un legământ sfânt. Este sugestiv pasajul dintr-unul dintre eseurile profesorului Octavian Fodor din volumele „În căutarea unor permanenţe“, în care definea raporturile cu omul în suferinţă: „Nu vă întreb cine sunteţi. Vă întreb ce vă aduce la mine. Pentru că voi sunteţi prietenii mei, oamenii“.
   Sunt bucuros de a fi fost printre primii care au avut privilegiu de a ţine în mână acest tratat, de a scrie câteva rânduri despre carte în „Viaţa medicală“, de fi avut şansa să exprim gânduri de admiraţie despre opera complexă a profesorului Irinel Popescu. Sunt convins că dsa nu şi-a spus încă ultimul cuvânt în această frumoasă şi plină de neprevăzut aventură profesională, ştiinţifică şi editorială.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe